Archive for November, 2011

negustorul “DoiMaiAm”

Posted by on Tuesday, 29 November, 2011

Am fost copil intr-un oras din Romania pe ale carui strazi limba romana era la fel de rara ca turistii americani inainte de revolutie. Intr-o lume ermetica si autosuficienta, primele cuvinte pe care le-am invatat in limba romana au fost “DoiMaiAm“,   la fel ca strigatul devenit renume al unui negustor ce in copilarie batea strazile orasului meu.

Negustorul avea permanent agatate de umar doua sacosi grele incarcate cu obiecte de artizanat si purta intotdeauna doar cate unul in fiecare mana, sa iti ofere iluzia posibilitatii de a alege. Dar odata ce unul era ales si vandut era pe data inlocuit completand astfel, fidel, ideea de “doi mai am“.

Negustorul umbla pe strazi cat era ziua de lunga, strigandu-si neobosit mesajul intr-o limba pe care aproape nimeni din audienta nu o putea intelege. Iar eu, dimpreuna cu toti ceilalti, credeam ca strigarea este numele personajului “DoiMaiAm“.

Uneori, cand absenta vanzatorului devenea prea lunga, cand zabovea prea mult in alte cartiere, organizam adevarate expeditii pe taramuri necunoscute cu scopul declarat de a-l gasi pe negustor. Seara, in scara blocului, jocul nostru favorit era “jocul de-a DoiMaiAm“, iar fiecare dintre noi devenea, pentru cateva clipe, chiar el faimosul negustor.

Intr-un loc in care produsele pe care si el le vindea se gaseau la tot pasul, arta de a vinde si renumele negustorului faceau diferenta si astfel isi epuiza stocul in fiecare zi . Pentru ca orice obiect, oricat de comun, capata in mana negustorului valoarea atingerii de vedeta. Intocmai ca un obiect banal care, purtat de un star, isi multiplica impresionant valoarea. Cu totii, copii fiind, ne doream sa cumparam obiectele “vrajite” ale lui “DoiMaiAm“,  cu care, aratandu-ne, sa trezim invidia prietenilor si vecinilor.

Si astazi legenda negustorului “DoiMaiAm” traieste inca in amintirea mea, desi negustorul poate demult s-a stins. Copil fiind, mi-am dorit sa ma fac, atunci cand voi fi mare, vanzatorul “DoiMaiAm“… acum, mai putin copil,  imi construiesc acest vis.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +10 (from 10 votes)
Share

noduri…

Posted by on Monday, 21 November, 2011

In viata oamenii pe care i-am intalnit si au contat au fost de doua feluri: oameni noduri si oameni funde.

Viata este o mare calatorie… Ne nastem inconjurati doar de oameni noduri si poate si de aceea, atunci cand incepem sa intelegem, cautam mai degraba sa ne insotim doar cu oameni funde.

Pe masura ce crestem si devenim mai maturi, inca inconjurati de funde, visam la noduri. Din cand in cand tragem de un snur si, cat ai clipi, funda se transforma in nod, iar nodul creste si ne ocupa si compune viata.

Odata cu trecerea timpului, nodurile nu mai cresc in numar ci doar in greutate. Iar fundele nu raman niciodata doar funde. Pentru ca mereu exista o sansa ca, in functie de snurul de care alegi sa tragi, fie sa le desfaci fie sa le transformi in noduri.

Nodurile sunt foarte greu de desfacut si foarte usor de taiat. Dar indiferent de calea pe care o alegi, atunci cand desfaci un nod, snurul va purta pe el, inevitabil, povara amintirii nodului defunct.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +10 (from 10 votes)
Share

verbe…

Posted by on Tuesday, 15 November, 2011

Cu ceva timp in urma am deschis o usa spre o zona a sufletului meu pe care multa vreme am preferat sa o consider uitata. Am deschis-o cu teama si indoiala, dar au existat printre voi oameni care m-au facut sa inteleg ca de nimic din ceea ce ne compune nu trebuie sa ne ascundem. Pentru voi si pentru cei ca voi am creat aceasta sectiune. Va multumesc

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +11 (from 11 votes)
Share

Cerul

Posted by on Sunday, 13 November, 2011

La inceput, atunci cand e tanar, Cerul e verde. Mai apoi, pe masura ce primeste varsta, devine galben, roz si la final albastru ca o pruna coapta. Sub Cerul ca o pruna, noi, fiii lui, suntem unii magiun si altii rachiu.

Cerul nu este nici sus si nici jos, tocmai pentru ca el este si sus si jos.

Daca drumul spre Cer ar fi doar in sus atunci oricat ai tinde nu l-ai putea niciodata ajunge. Daca drumul spre Cer ar fi doar in jos atunci niciodata Cerul nu te-ar putea ajunge.

De aceea Cerul este asezat la mijloc, ca o granita intre “mai putin decat Cerul” si “mai mult decat Cerul”. Dar o linie atat de subtire incat nimeni nu o locuieste.

Din acest motiv drumul nostru spre Cer arata cam asa:  “foarte putin decat Cerul” – “putin decat Cerul” – “aproape Cerul” – “foarte aproape Cerul” si de aici, dintr-o data, realizezi ca ai trecut si esti la “putin mai mult decat Cerul” – “mai mult decat Cerul” – “foarte mai mult decat Cerul” si continui sa te departezi. Sa fii la “foarte mai mult decat Cerul” este la fel de rau cu sa fii la “foarte mai putin decat Cerul”. Pentru ca tot ce conteaza este sa ajungi la Cer. Dar Cerul este o linie prea ingusta si nu te incape.

 

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +5 (from 5 votes)
Share

haina poarta pe om

Posted by on Saturday, 12 November, 2011

Ieri m-au purtat o pereche de blugi si un pulover. Am mai multe haine care ma poarta rand pe rand. Purtandu-ma, de la ele aflu si eu ce anotimp mai este, daca e zi sau daca e noapte, daca trebuie sa ma duc la serviciu sau daca ma pregatesc pentru vreun eveniment mai special.

De la blugii si puloverul de ieri am inteles ca acolo afara e inca toamna, lunga toamna.

Doar hainele care ma poarta in fiecare zi ma ajuta sa ma adaptez, sa exist, sa fiu social. In timp am invatat sa le urmez sfatul neconditionat, iar pentru asta ele ma pregatesc sa fac fata oricarei situatii de peste viata.

Totusi… si mie mi-e uneori prea cald; si mie uneori mi-e prea frig. Iar atunci stiu ca asta este modul in care hainele ma pedepsesc pentru clipele, orele, zilele, anii in care stau gol in pat si ma bucur.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +10 (from 10 votes)
Share

neiubesc

Posted by on Thursday, 10 November, 2011

Iubesc lucrurile facute din sticla. Neconditionat. Reflex.

Daca esti un lucru facut din sticla te iubesc si pe tine. Daca nu, tot te iubesc dar cu o conditie: sa fi din sticla.

Ei bine, da, m-am prins si eu de ce am spus, asa e, iubesc doar lucrurile din sticla. Trebuia sa iti spun de la inceput, dar la inceput nu stiam nici eu. Dupa cum vezi, in fond, nu depinde de mine. Ce iubesc si poate si ce urasc e de mult scris inainte. De fapt ce urasc nu e scris. Pentru ca nu urasc nimic. Doar neiubesc. Iar cuvantul urasc nu este egalul cuvantului neiubesc.

De pilda acum: De neiubit sigur te neiubesc, dar de urat sigur te neurasc. Sau invers.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +7 (from 7 votes)
Share

continua sa numeri

Posted by on Wednesday, 9 November, 2011

Continua sa numeri.  Am ajuns la 3. Doar la 3… deja la 3.

Ai observat ca mereu cand ajungem la 3 facem un popas? Iar de aici, daca o sa spui acum 2, te intorci, daca mergi inainte spui 4. Totusi intre 3 si 4 mai e un infinit, un alt infinit pana la 2. Un infininit de 3 si ceva… un alt infinit de 3 fara ceva. La o adica putem sta aici sa numaram toata viata intre 3 si 2, intre 3 si 4. Greu.

Daca nu ne-am fi oprit deloc eram de mult atat de departe de 3 incat am fi ajuns cu numaratoarea acolo unde doar stra-stranepotii nostri or sa ajunga.

Insa DOI oameni care doar stau si numara nu vor avea nici fii, nici nepoti si nici stra-stranepoti.  Si nici numaratul lor nu va ramane mostenire nimanui, prilej de mandrie. Bai, stii ce mi-a lasat tata? A numarat domn’le pana la 3.99999999999999999 si alti 9 iar eu trebuie sa continui doar de aici.  Pfiu ce usurare. Am prieteni care se chinuie saracii de la 0, dar eu sunt un om aproape realizat…

Aproape realizat. Atat de aproape realizat, foarte aproape realizat, cel mai aproapre realizat. Aproape realizat de nivel 1, de nivel 2, de nivel 3… 3 si un ceva… 3 si doi ceva. Gata.

Nu ma mai pot opri din numarat.. si eu si tu suntem dintre cei carora nu le-au numarat nimeni  inainte si au trebuit sa o ia de la 0. Doar de la 0, deja de la 0.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +5 (from 5 votes)
Share

… fluviul

Posted by on Wednesday, 9 November, 2011

Eu sunt atat de norocos incat odata am intalnit un fluviu, unul adevarat. Ne-am intalnit fara ca eu sa il caut si fara ca el sa stie. Totusi nu este prima data cand am intalnit pe cineva doar eu.

In esenta intalnirea este un nucleu de memorie aparent comuna. Eu te intalnesc pe tine, tu ma intalnesti pe mine si amandoi ne amintim de asta. Bang! Generam o amintire placuta sau neplacuta, dar asta nu e relevant pentru contextul discutiei de aici.

Totusi atunci cand unul dintre noi nu marcheaza in nici un fel momentul intalnirii aceasta inceteaza sa ii mai apartina iar intalnirea devine doar a celuilalt. Uneori nu esti constient ca te-ai intalnit singur. Iar alteori cel care uita esti tu.

Daca oamenii ar fi ape, unii ar fi lacuri, altii ar fi rauri. Unii ar fi ape de suprafata, altii ape subterane. Mai tulburi sau mai limpezi.  Totusi nu sunt suficiente fluvii.

Eu sunt atat de norocos incat odata am intalnit un fluviu, doar unul, chiar inainte sa se verse in oceanul de mari. Prea putin inainte de varsare totusi.

Atunci cand il privesti in aval, prea departe in aval, din marele fluviu nu stii cat a mai ramas izvorul si cat e devenirea si drumul. Ca fluviu nu poti sa iti alegi nasterea dar cea care te creste e calea. Iar calea nu este in esenta decat un sir de intalniri.

Daca am fost odata copil mi-am inchipuit naiv ca pot seca un fluviu doar daca ii caut si ii stavilesc izvorul cu palma pusa de-a curmezisul firavului fir de apa.  Astazi cand nu am incetat sa mai fiu copil stiu ca un fluviu ar continua sa existe si daca izvorul lui ar pieri. Ca un lucru viu, venit de nicaieri dar care ajunge oriunde.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +9 (from 9 votes)
Share