Archive for September, 2012

piatra…

Posted by on Thursday, 27 September, 2012

– Intinde mana! Simti?

– Ce sa simt? Dar asta nu-i decat simpla o piatra.

– Nu, nu este doar o simpla piatra. Tocmai a devenit “acea piatra pe care eu ti-am daruit-o” si in curand, dupa cum vad ca evolueaza lucrurile, risca sa devina “piatra pe care tu ai refuzat-o“.

Atingerea noastra schimba starea lucrurilor care ne inconjoara. De exemplu piatra asta, pe care tu inca o cantaresti in mana privindu-o nedumerita, are un drum al ei unic. S-a nascut din parintii ei atunci cand pe acestia i-a cunoscut vulcanul.  S-a slefuit in valurile marii si a calatorit cu avionul multe mile pana la tine. Este neagra, este lucioasa si nimic nu este intamplator in asta. Trecutul ei a modelat-o asa.

De aici inainte, drumul pe care il va avea in viata va continua sa o devina. Daca o arunci va ajunge sfarmata si colb, daca o pastrezi va locui tihnita in bolul de langa raftul cu carti din sufrageria ta.

Doar daca vei alege cea de a doua cale, eu si cu piatra vom ajunge sa ne cunoastem foarte bine. La inceput o voi vizita mai rar, poate o data pe luna; apoi o data pe saptamana… apoi zilnic. Pana cand, intr-o zi fericita din viata mea, ma voi muta sa locuiesc alaturi de ea… pentru totdeauna.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +13 (from 13 votes)
Share

campia

Posted by on Friday, 14 September, 2012

<<Si ochii tai sunt verzi ca si ai mei. Daca as ramane intins aici toata viata nimeni nu ar putea sa ma gaseasca. Esti ascunzatoarea mea perfecta!

Atunci cand imi atingi parul, capul meu prinde radacini si mintea mea rodeste cele mai frumoase ganduri.

Ma visez cu bratele larg desfacute, imbratisand pasarile cerului si cand deschid ochii visul meu este chiar realitatea.

Oricat as alerga, odihna ma gaseste mereu alaturi de tine.  Esti nesfarsit de mare, cat lumea. Lumea mea…>>

Asa imi amintesc copilaria, in toate clipele putine cand timpul se mai opreste sa il ascult. Au trecut multe anotimpuri. Nu au trecut insa toate… 

–           De ce ochii tai sunt verzi, ma intrebi tu acum curioasa?

–           De la clorofila, iti raspund zambind. Pe cand eram copil m-a cunoscut Campia.

 

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +12 (from 12 votes)
Share