cireasa mea

This entry was posted by on Wednesday, 13 June, 2018 at

Pe drcireasa lui Antonyumul meu din fiecare dimineata locuia un cires cu ramuri pline ca o chemare spre pacat.

Ce faci daca gardul este prea mic, sau prea subred? Daca intre tine si ispita nu mai exista nimic care sa iti opreasca mana intinsa? Intrebarile pot fi si o capcana. Consider ca adevaratele garduri nu cresc afara, ci in interior. Si nu ai niciodata nevoie de ele.

Asteptarea este o alegere doar uneori rasplatita. Totusi, in chiar ziua in care ramurile pomului din calea mea au fost golite, un om drag mi-a daruit o cireasa. Cireasa mea, care ma asteapta sus pe un ram. Cireasa mea pe care am ales sa nu o culeg niciodata.

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: +3 (from 3 votes)
Share

Leave a Reply