Azi noapte am vazut o lumanare arzand la tine in oglinda. M-am gandit ca astepti pe cineva si m-am surprins dorindu-mi sa ma astepti pe mine.
A fost primul meu semn de slabiciune. Dar m-am recules la timp.
Pana si eu stiu ca nu am putea fi nici amandoi dincolo si nici amandoi dincoace. Pentru ca daca am face asta, aici si acolo ar inceta sa mai existe, iar oglinda nu ar mai privi decat golul.
theAdviser
De astazi se intorc pasarile calde. Din locul unde m-a lasat toamna privind in urma lor, sunt gata sa surprind primul semn al intoarcerii.
Din bratele larg desfacute ale V-ului ce s-a dus, vor tasni inspre mine V-urile victorioase ale glasurilor ce se intorc.
De abia acum inteleg ca impietrirea mea in acest loc, lunile ce au trecut, se numesc ASTEPTARE. Se intorc pasarile calde si eu le astept. Stiu ca daca le voi privi trecand peste capul meu ma voi putea, in sfarsit, urni de aici.
Viata reincepe!
Am luat gandurile mele despre tine, le-am asezat pe un taler de balanta si am vazut ca atarna mai greu decat gandurile pentru oricare dintre oamenii care te inconjoara.
Dar nu m-am multumit ca acest lucru te facea doar el special pentru mine si am cautat sa inteleg mai bine.
Eu stiu ca atunci cand le comnunicam oamenilor, cuvintele si gandurile noastre isi dau intalnire cu auzul si perceptia lor aproape de jumatatea drumului pe care il au de parcurs intre noi. Aproape de jumatate si nu chiar la jumatate, pentru ca asta depinde de forta de comunicare a partenerilor de dialog.
Totusi acest lucru nu se intampla mereu. Exista o anomalie ciudata care face ca, odata la mii de cazuri in comunicare, gandurile sa nu se mai opreasca la mijlocul drumului pentru a intalni acolo perceptia celuilalt. Doar atunci, ele parcurg toata distanta si obosite gasesc comuniune si ecou in mintea si gandurile CELUILALT. Dupa o vreme, se intorc de acolo imbogatite si grele si pentru un timp isi regasesc din nou ecou in mintea si gandurile TALE.
De aceea, aunci cand il cantaresti, un singur astfel de gand dublat de zeci de ori, este de zeci de ori mai greu decat oricare alt gand al tau.
Si totul iscat doar dintr-o anomalie ciudata ce noi oamenii obisnuim sa o numim PRIETENIE.
Cand ma intorc acasa imi regasesc amintirile inchise ca intr-un acvariu cu pesti.
Cata vreme apa lor este curata stiu ca le pot urmarii prin sticla ce le inconjoara. Le pot vedea dar nu le pot atinge…
Daca le hranesc atunci ele traiesc si eu ma bucur de prezenta lor. Cand nu le mai hranesc…se sting si mor, murdarind apa ce le inconjoara.
Cu timpul, amintirile mari le mananca pe cele mici, sfartecandu-le in bucati si imprestiindu-le prin tot acvariul. Si astfel raman din ce in ce mai putine, iar apa devine din ce in ce mai tulbure.
Apoi, va veni o zi cand o sa ma intorc acasa iar acvariul nu o sa mai fie ACOLO .
Dar nici eu nu o sa-l mai caut ATUNCI.
Astazi m-am asezat din nou in fata oglinzii. Dar nu mai sunt singur. Ma insosteste o paine calda si aburul ei creste intre noi ca un val misterios.
M-am insotit cu aceasta paine pentru ca nu stiu daca, acolo la tine, dincolo de oglinda, nu e o criza, sau o foamete despre care inca nu mi-ai vorbit.
Daca nu este, atunci cand ne vom intalni din nou, vei putea ca tu sa aduci laptele fierbinte si eu painea, sa lasam aburul sa se amestece si sa ne saturam amandoi.
theAdviser
Cand te privesc prin oglinda pare ca esti asemenea cu mine. Dar daca eu ma pieptan inspre dreapta imi copiezi gesturile doar ca sa-ti piepteni parul tau spre stanga.
Pare ca suntem asemenea, dar daca acum as pleca de aici inspre dreapta mea, tu m-ai urma iesind inspre stanga ta. La inceput aceasta calatorie ne va duce atat de departe unul de celalalt. Apoi distanta va incepe sa lucreze in favoarea noastra. Eu voi inconjura globul prin dreapta, iar tu prin stanga. Si sigur undeva, exact la capatul diametrului de acum al Pamantului, ne vom privi din nou prin oglinda.
Tu pe tine, eu pe mine.
theAdviser