Te cautam pe strazi, prin parcuri, prin mall-uri, intreband fiecare domnisoara care ar fi putut fi tu:
– Nu va suparati, puteti sa imi spuneti cat aveti pulsul?
Putin, prea putin, normal de putin.
Dar intr-o zi tu m-ai intalnit si inima mea te-a recunoscut, iar pulsul mi-a ajuns la 200 de batai pe minut, inima ta a urmat-o.
– Buna sa-ti fie tensiunea arteriala voinice, mi-ai spus.
Si am ras amandoi ca doi prunci, ca doi copii, ca doi adolescenti, ca doi tineri, ca doi maturi, ca doi batrani, ca doi… ingeri.
De saptamani intregi pregatesc reintalnirea cu TINE. Mi-am cumparat usturoi, mult usturoi. Am frecat cu el colturile oglinzii, ochii mei, urechile mele, gandurile mele. Mi-am cumparat o cruce de argint si un tarus de lemn. Sunt GATA.
In seara asta o sa ridic valul cu care am acoperit oglinda si ma voi aseza gol in fata ei. Carnea mea, mirosul sangelui meu vor ajunge pana la tine si vei veni.
Prin intuneric iti voi vedea ochii arzand cu putere, pielea mea se va infiora si inima va incepe sa-mi bata navalnic. La panda, voi astepta momentul cel mai prielnic. O mana a mea va fi inclestata pe tarusul de lemn, in cealalta voi tine crucea de argint grea ca un ciocan de fierarie.
Pentru o clipa, fata in fata, oglinda va reflecta trupurile noastre goale, pereche. Curand, vei mai face un pas. Dincoace de marginea oglinzii voi stii ca a sosit clipa si voi tasni despartind trupul tau de granita ce te-a lasat sa treci.
Cu crucea de argint voi bate adanc tarusul de lemn in inima oglinzii taindu-ti orice cale sa mai pleci. Sunt GATA!
theAdviser
Felurite ganduri ma viziteaza in fiecare zi. Ganduri fluturi, jucause si imprevizibile, capabile sa gaseasca oricand noi sensuri cuvintelor, capabile sa starneasca si sa bucure. Ganduri flori, linistite si colorate, puternic odorizate, mereu dispuse sa apropie, sa cheme. Ganduri de branza, ganduri vechi, lasate demult la inchegat, rafinate, puternice si satioase. Ganduri nuci, tari in coaja si ascunse dar cu miez dulce si hranitor. Ganduri tobe, sonore si ritmate, gata sa patrunda, sa indemne, sa mane.
Rand pe rand le imbrac cu haina cuvintelor si le daruiesc spatiului ce ma masoara, timpului ce ma primeste sa il locuiesc.
Dar vin si zile cand ma viziteaza doar ganduri tantari, bazaitoare si rele, dornice sa suga energia din mintea mea, sa o digere si sa o transforme in resturi. Atunci, ca sa nu umplu lumea de excremente, aleg sa tac, iar tacerea este si ea la fel de importanta.
Cioc! Cioc! De ore intregi bat si sticla suna aspru a gol. Privirea mea nu mai patrunde dincolo si oglinda-mi intoarce doar imaginea chipului meu ravasit.
Desi a gustat doar putin din libertatea dialogului cu tine, sufletul meu a crescut atat de mare incat acum nu-l mai incap doar eu. Sunt zidit aici si, singur, universul asta ma strange ingrozitor.
Insa, cand o ating, sticla e inca fierbinte si stiu ca asta e-un semn ca dincolo de ea inca mai arde un foc ce nu s-a stins.
theAdviser