Loveste-ma inca odata! Asa. Acum ramai cu mana lipita de pieptul meu. Simti? Dupa fiecare lovitura pieptul meu vibreaza. Sunt ca o toba mare si goala si tot ce se aude din mine nu sunt decat urmele contactului meu cu ceilalti.
Buuuum….! Zbarrrrrrrrr…..!
Parinti, profesori, prieteni, neprieteni, cunoscuti, straini, rand pe rand au batut in mine umplind lumea mea cu ecoul lor.
Buuuum…! Zbarrrrrrrrr…!
Zi dupa zi, an dupa an, am cantat pe notele lor, muzica lor, cantecele lor. De aceea nu am stiut niciodata cine sunt EU. Nu am stiut care este muzica MEA, cantecul MEU, viata MEA. Pana astazi. Pentru ca astazi am avut revelatia modului in care as putea afla.
Daca atunci cand ma lovesc ceilalti, pieptul meu canta muzica lor, cand ma voi lovi singur ce va canta?
Astazi m-am imbracat intr-o zi care imi vine foarte bine. Pentru prima data dupa multa vreme, mi-am gasit o zi pe care sa o pot purta fara sa trebuiasca sa o duc mai intai la modificat sau ajustat pe masura mea.
Ce bine iti vine astazi! mi-ai confirmat tu. Iar eu am zambit cu o siguranta pe care de abia atunci o dobandisem. Am ridicat gulerul zilei iar aerul ei rebel a tulburat pentru o clipa cerul.
Cred ca o sa ploua, mi-ai spus! Mi-ar placea sa ploua! Este asa arsita azi!
Mi-am plecat privirea. Cand ai invocat ploaia stiai ca hainele nu plang niciodata, doar oamenii?
Astazi am asezat in fata og
linzii o vaza noua incarcata cu electrozi cu capul verde. Mesajul lor ar trebui sa fie destul de clar si evident pentru tine. Relatia noastra are nevoie sa se mai sudeze.
Mi-a spus ieri un prieten ca nu exista nimic mai potrivit pentru sudura decat electrozii astia. Da, asa este, mai am si alti prieteni care ma sfatuiesc.
Daca te uiti la vaza, atunci trebuie sa stii ca obiectele din oglinda sunt mai aproape decat par. Oamenii nu.
theAdviser
