Daz s-a învoit de l-a lăsat pe tati să îl ridice din scaunul de mașină, ca să îl scoată și să îl plimbe prin parcarea de la benzinărie. Era un popas binevenit. Și-a întins oasele și s-a oprit din plâns, socotind să aprobe decizia luată.
Dar ce greu mai înțeleg părinții ăștia! și-a spus el cu năduf. Zece minute de plâns ca să priceapă si tati că e timpul să opreasca putin.
Parcarea era plină de oameni, de mașini. Cerul era albastru și iarba era verde. Nimic nou, în afară de… de… dar ce era aia, tati!?
S-a întors iscodind cu privirea pe tati, mirat peste măsură. Iar el l-a adus aproape, i-a indicat arătarea și i-a spus răspicat pe nume:
—Un câine, tati! Un câine!
Iar Daz și-a amintit că mai auzise cuvântul ăsta. Că doar nu asta puneau ei pe masă și mâncau în fiecare zi, când o tăiau în felii subțiri cu cuțitul și o ungeau cu tot felul de chestii. Și parcă i-a părut rău de soarta micului suflețel și a început din nou să plângă.
Pe Daz îl deranja teribil lumina, așa că mami i-a așezat cu grijă pe nas o pereche de ochelari de soare cu lentilele mici cât două capace de bere. Arăta foarte chic așa de întorcea capetele oamenilor pe stradă, iar Daz se bucura de plimbare și de antenția tuturor, zâmbind îngăduitor trecătorilor. Ridica uneori ochelarii și îi cobora înapoi iar lumea își schimba tonurile după voia lui, se făcea ziuă sau venea seară într-o clipă, iar Daz se minuna de noile lui puteri și îndrăgea ochelarii fără măsură.
La o vreme, lângă ei s-a oprit o tanti cu părul roșu ca focul, cărând două plase grele. S-a apropiat cerându-le îngăduință lui mami și tati și li s-a adresat.
—Nu va supărați! s-a scuzat ea. Cum îl cheamă pe micuțul acesta!? Imi permiteți să îl privesc mai bine, că tot cu ochii la el am uitat să mă opresc și am trecut de mult de intrarea în scară.
Daz a deschis ochii, a căscat zgomotos și i-a zâmbit papagalului. Cine mai era și tipul ăsta?! s-a mirat el, de umbla îmbrăcat așa colorat și stătea acum holbându-se la el cu capul sucit într-o parte. Trebuie că era vreo nouă jucărie, de i-o cumpărase mami și tati. Dar oare ce se pricepea să facă!? Și Daz a întins mânuța spre el și și-a chirait scurt nedumerirea, într-o limbă pe care papagalul a înțeles-o imediat, s-a înviorat îndată și i-a răspuns pe măsură.
Așa i-a găsit tati sporovăind când a intrat în cameră, bebeluș și papagal deopotrivă, niciunul dintre ei neavând habar că discuția lor, oamenilor mari, nu li se parea posibilă.
Toate erau jucăriile lui dar dintre toate o prefera pe Khaleesi, că ea îi fusese mereu alături, chiar și în ziua în care făcuse febra. Și ce s-au mai speriat mami și tati atunci, își amintea Daz. Ca el stătea așa lipsit de vlagă și închidea ochii câteodată iar ei imediat săreau în sus de îi puneau mâna pe frunte și îl întrebau câte cele în limba lor complicată, până l-au obosit și l-a furat somnul iar când s-a trezit febra plecase.
—Unde e Khaleesi, mami!? a iscodit-o nervos, bătând cu putere din picior în stinghia patului. Eu o vreau pe Khaleesi!?
Și s-a înfuriat și a început să urle ca din gură de șarpe. Iar mami a dat toate bagajele peste cap, a ridicat toată casa în picioare și s-au adunat acolo și tati și bunicii care îi primiseră în vizită, doar Khaleesi lipsea. Iar mami se jura că o pusese în bagaje, dar dragonița, având aripi, pesemne zburase înapoi acasă.
Posted by Antal Mahler on Friday, 20 November, 2020
Hey! Numele meu este Dominic Alexandru Zarnescu, ori si mai simplu imi puteti spune DOM sau DAZ, sau cum va place mai mult. Hai ca nu plang, doar ca mi-a intrat ceva in ochi! Nu spun ca nu mi-a fost bine in ultimele luni, doar ca incepuse sa ma cam ingrijoreze criza de spatiu. Dar astazi am iesit si, aici afara, este chiar cool! Universul este enorm, plin de oameni si are niste ferestre luminoase si mari.
Deja e o bucurie mare sa va cunosc! Hai, lasa-ti-mi un comentariu aici, sau scrieti-mi pe adresa mea de la serviciu: dominic@theadviser.ro
Cam atat pentru acum, sau cum s-ar spune:Roger! 11.20.2020 – The Eagle has landed! DAZ, Over and Out!
