Posted by Antal Mahler on Monday, 19 October, 2020
Hai, sa punem batista peste lumina, sa o ascultam in surdina! 18 decibeli de nenoapte ne sunt de ajuns pentru soapte rostite-n pereche, cu buzele lipite de ureche.
Hai, intinde-mi incheietura s-o ascult! N-am mai vorbit cu inima ta de mult.
Posted by Antal Mahler on Wednesday, 14 October, 2020
Infiintez un zambet tehnic, cu numar cadastral pe figura, de la o ureche la alta ureche, peste dantura. Articulez un zambet nou, proiectat pe fata, putin sub nas, un pic peste barba, la egala distanta. Sunt pregatit pentru fericirea deplina, mi-am facut pentru ea chiar si dosar cu sina. Ai sa ma-ntrebi de ce zambesc si-am sa-ti raspund pe data. Zambesc caci fericirea mi-a fost autorizata!
Minutele umbla golite de miez, orele se vand la pret de chilipir, dar timpul e doar nutret pentru cei vii si nu ma mir. Nimic din ce-i vesnic nu e viu si nici nu mai conteaza cum ma port daca Dumnezeu, singurul vesnic viu, e si El mort.
Ce am eu sa ii spun viitorului? Nici macar nu-l cunosc. De multe ori atunci cand vine, dorm, iar daca sunt treaz, apare si trece fara sa apucam sa schimbam o privire. Nu am nimic sa ii spun viitorului. Daca are treaba cu mine, sa ma caute el.
Nu intotdeauna cand punem apa la fiert stim si ce urmeaza sa aruncam in oala. Flacara este doar o declaratie de intentie. Inca nu stiu ce mare ciorba o sa iasa intre noi, dar am dat drumul la foc si apa e in clocot. Hai, sa avem pofta!
Minutele s-au scumpit enorm si nu ma indur sa le dorm, orele se lungesc in insomnii, sunt flamand sa fiu viu, dar timpul e singurul nutret pe care il stiu.
Posted by Antal Mahler on Thursday, 1 October, 2020
De cand te-am cunoscut ma dor toate instinctele. Te-am urmat pana s-au schimbat anotimpurile si a trebuit sa imi inlocuiesc cauciucurile de iarna cu cele de vara, apoi cauciucurile de vara cu cele de iarna, de cateva ori. Cu rotile de aer am pasit pe drumuri inguste, strajuite de ziduri de cuie. De cand te-am cunoscut ma dor toate instinctele, mai putin unul: fericirea!
