
E ceva gresit in lumea asta de mai intai stim sa plangem, dar invatam mult mai tarziu sa radem; de uitam mai intai rasul si, cand plecam, lasam in urma doar plansul.
E ceva gresit in lumea asta: Lumea!
©️copacul.ro
Dimineata. Inca astept eliberarea autorizatiilor pentru botezul crenvurstilor in mustar. Pe la opt fara cinci, punctual si tacut, soseste si Mustarul. Obosit, ii zambesc. (dar cum naiba de m-am trezit deja obosit, ma intreb cu un gand?)
Am sa te mananc din nou, ii soptesc fara pofta! Lui insa nu prea ii arde de zambit. Dar nici de vreo drama. Meticulos isi aseaza doar cateva fire de hrean, inchide ochii si asteapta posac. Intarzie iar, il aud mormaind!
Inchid si eu ochii, dar asa timpul trece si mai greu. Da, iar intarzie, ii raspund cu un gand. Si imediat ma-nfior: Doar intarzie… sper!
©️copacul.ro
Ne-am intalnit in sinusul unei intersectii oarecare, eu inaltimea, tu o bisectoare. Hai sa te ridic, ti-am soptit! Bine, poti sa ma ridici o parte, te-ai invoit zambind si nezambind, aparte! Te-am prins de brat si am pornit, si-n serios, si-n gluma, cu pasi mai mari, cu pasi mai mici, in geometrii de suma. Si te-am iubit si neiubit deodata, cum poti iubi si neiubi, o dreapta.
©️copacul.ro
Infiintez un zambet tehnic, cu numar cadastral pe figura, de la o ureche la alta ureche, peste dantura. Articulez un zambet nou, proiectat pe fata, putin sub nas, un pic peste barba, la egala distanta. Sunt pregatit pentru fericirea deplina, mi-am facut pentru ea chiar si dosar cu sina. Ai sa ma-ntrebi de ce zambesc si-am sa-ti raspund pe data. Zambesc caci fericirea mi-a fost autorizata!
©️copacul.ro
Esti pregatit pentru parkour-ul urban? Pune-ti masca peste cot, ca sa nu te mai doara! In toate locurile in care intri de tot, lasa-ti linistea afara!
Aerul la metru liniar, are gustul amar si molecula mica, chircita de frica. Ca un copil plange timpul adult, oricat te uiti la ceas, mai e mult.
©️copacul.ro