E dreptul meu sa pasesc pe varfuri, plimband de lesa un caine de aer, pe strazile unui oras unde multimea alearga in soapta.
E dreptul meu sa traiesc pe varfuri, inconjurat de oameni cu dureri de unghii si surplus de inaltime.
E dreptul meu sa locuiesc intre granitele unui balet guvernat de legile mersului pe poante.
Sunt cetatean al fericirii si am drepturi.
©️copacul.ro
Am sa imi iau animal de companie un crustaceu, cand il scot la plimbare sa miroasa orasul a mare. Sa il port cu o lesa zgomotoasa sa-i scoata pe oameni din casa, sa se mire… si sa respire.
©️copacul.ro
Ce simte aerul cand trupurile noastre in miscare deschid prin el cicatrici de turbulente? Oare ii este indiferent daca suntem inalti sau scunzi, slabi sau grasi; daca avem pielea alba, neagra sau galbena; daca ne imbracam de la magazine de lux, sau purtam haine luate la mana doua? Oare aerul ne cunoaste si il doare sau il bucura diferit, ca o adiere de amprenta unica, trecerea fiecaruia din noi? Daca intr-o zi am inceta sa mai fim, i-am lipsi?
©️THe (copacul.ro)