COPACUL

Mi-a venit randul sa fur niste cirese, Doamne si trebuie sa vii sa ti de sase! Sau nu. Fara suparare. Si eu am tinut de sase de cand m-am nascut si tot ti-ai furat-o de la oameni. Capul sus, Doamne!

Pe drumul meu din fiecare dimineata locuia un cires cu ramuri pline ca o chemare spre pacat.

Ce faci daca gardul este prea mic, sau prea subred? Daca intre tine si ispita nu mai exista nimic care sa iti opreasca mana intinsa? Intrebarile pot fi si o capcana. Consider ca adevaratele garduri nu cresc afara, ci in interior. Si nu ai niciodata nevoie de ele.

Asteptarea este o alegere doar uneori rasplatita. Totusi, in chiar ziua in care ramurile pomului din calea mea au fost golite, un om drag mi-a daruit o cireasa. Cireasa mea, care ma asteapta sus pe un ram. Cireasa mea pe care am ales sa nu o culeg niciodata.