COPACUL

Să-mi aminteşti să plouă mâine,
nici ploaia nu mai e ce-a fost;
mă-ncearcă-un gând pe la amiază,
mi-e cald și nu-i găsesc vreun rost!
 
Mi se topeşte înălţimea şi-mi scânteiază
osul gol și nu-i nici soarta s-o
dobor cu vreo fărâmă de iubire
şi nici pe cer nu-i pic de nor
să mă ascund de fericire…
 
Şi nu-i nici Dumnezeu acasă să-i
bat în poartă fără vlagă,
răbdând zadarnic să descuie,
nici viaţa-n urma mea, oloagă,
nu-mi mai cuprinde umbra şuie.
 
Mă-ncrâncenează alte patimi,
mă dijmuiesc alte măsuri,
nu mai urzesc iubirea-n inimi,
mă prind în alte ţesături…
 
Se-nlocuiesc străvechile zăvoare
şi inutile zac inelele cu chei,
şi-mi ruginesc încet la cingătoare,
când timpul naşte noii Dumnezei!
 
Să-mi aminteşti să plouă mâine,
dar tot nu m-ar uda destul,
oricât l-aş îndopa rămâne
adâncu-n mine, nesătul.
 
Să-mi aminteşti să plouă mîine;
ce-a mai crescut durerea,
cât mormanul, pe care calci,
sub care stau, ascuns și
singur, întreg anul!
 

Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro

Imi miroase pielea a ploaie urbana. Ce amestec confuz si complex de arome! Alerg prin parc si transpir, iar de sus ma racoreste transpiratia evaporata si condensata a tuturor celor care au alergat inaintea mea, dar si a mea celui care am alergat inainte de mine. Ce comuniune intensa de apa recirculata. Cred ca nu mai exista picatura de apa pe Pamant, care sa nu fi calatorit candva prin fibrele unui om. Recirculati.

S-a imbracat anotimpul in fusta scurta… a plouat inghinal si gazonul razbate spre burta. Au venit gradinari, cosmetic sa-l regleze cu o coasa, dar norii-s pe cer si vremea e inca ploioasa.

Cosim in zadar, cat cerul ramane acoperit cu nori, e semn ca Dumnezeu prefera Pamantul… cu iarba si flori…

Astazi am fost la plaja impreuna. Tu ai aratat minunat in costumul tau de baie alb, iar eu am aratat ca un ciudat si neadaptat infasurat in pelerina mea de ploaie galbena.

As fi vrut atat de mult sa ma intrebi de ce sunt imbracat asa.

Ti-as fi raspuns ca nu mai vreau sa ma intorc la tine doar in momentele de jos ale vietii mele. Ca nu mai vreau sa plec atat de usor cand soarele iese din nou pe cer. Ca gestul meu e un mesaj pentru tine ca nu mai vreau sa fi doar haina mea de vreme rea.

Dar tu nu m-ai intrebat nimic si eu doar m-am multumit sa transpir ingrozitor de tare.