Departe, in patria talpilor goale, s-a facut frig. Prin intuneric, cu o mana sigura, apuc acoperisul de plapuma si il arunc cu precizia unui lasou, imi acopar picioarele si le strang cu genunchii aproape de piept. Cu spatelele arcuit caut caldura trupului tau… si ma imping centimetru dupa centimetru… dar nu intalnesc decat frigul.
E mica lumea mea si nu imi trebuie mult timp ca sa ajung la capatul ei si sa descopar cu spaima ca nu mai esti.
De ce ai plecat? Acum iar trebuie sa dorm spanzurat cu capul in jos, ca sa-mi se adune in tample curajul de a ma trezi.
©️copacul.ro