Lasa-ma sa trag norul de un colt, asa putin peste soare. Cerul este puzzele-ul meu din fiecare zi. Uneori il rezolv cu ochii inchisi. Alteori piesele pierdute imi zgarie spatele, oprindu-ma sa mai stau intins cu fata in sus.
Stiu ca ar fi nefiresc sa ne nastem intinsi pe spate in tacere, dar dupa tot drumul experientei invatam ca asta este cea mai buna pozitie in care sa plecam.
In fiecare zi masor timpul, il adun si il folosesc doar pentru a sta pe spate cu ochii inchisi. Uneori ma mai tulbura cate ceva. E Viata.
cand cineva pleaca te doar
e plinul care a plecat sau golul care a ramas in urma?
Viata e ca o calatorie cu trenul, atunci cand esti intrebat unde te afli raspunzi ori cu numele ultimei gari prin care ai trecut ori cu numele primei gari care urmeaza sa vina. Esenta unei calatorii este insa drumul.
Trecutul si viitorul sunt hotarele prezentului. Doar prezentul este unic… apoi devine trecut. Trecutul este schimbator pe masura ce il intelegi mai bine, iar viitorul este doar copilul lui inca nenascut.
Cand cineva pleaca te doare trecutul pentru ca doar atunci ii gasesti cu adevarat intelesul.
