iubesc pescarusii
Iubesc pescarusii! Ii iubesc de foarte multa vreme, de cand m-am nascut sau chiar poate de mai inainte de asta. Totusi am descoperit doar de curand locul unde se ascundeau aceste sentimente inlauntrul meu. Ca dovada ca inca mai invat, chiar si la varsta mea, lucruri noi despre mine. Mi-am cunoscut dragostea pentru pescarusi cu totul intamplator, intr-o zi cand, pironit pe tarmul Marii Negre, ma preocupam sa disting orizontul de apa de orizontul de cer. O incercare care se dovedea a fi un test deopotriva de greu si pentru ochi dar si pentru minte. Sovaiam intr-o cautare la care, fara preocupari si pretentii filosofice, in felul lor firesc, pescarusii au gasit raspunsul de foarte multa vreme: In aer zboara, pe apa plutesc, niciodata nu gresesc!
O intindem si noi spre mare maine. Sper sa pot sa-mi pun si eu astfel de intrebari pe plaja… vremea poate va tine cu noi 🙂
Din pacate vremea nu a fost nicicum pe masura a ceea ce mi-as fi dorit pentru voi.
Ai citit/vazut/ascultat Pescarusul Jonathan, de Livingston?
Eu am ascultat piesa cand aveam vreo 20 ani, si m-a marcat profund … Este o metafora a ascensiunii spirituale si este deosebit de frumoasa
Nu am citit. Multumesc pentru pont. Fiecare pasare zboara in limba ei unica… dintre toate zborurile eu il prefer pe cel al pescarusilor. Ascensiunea nu este totul… felul in care o faci este elementul care te diferentiaza.