Lasa-ma sa trag norul de un colt, asa putin peste soare. Cerul este puzzele-ul meu din fiecare zi. Uneori il rezolv cu ochii inchisi. Alteori piesele pierdute imi zgarie spatele, oprindu-ma sa mai stau intins cu fata in sus.
Stiu ca ar fi nefiresc sa ne nastem intinsi pe spate in tacere, dar dupa tot drumul experientei invatam ca asta este cea mai buna pozitie in care sa plecam.
In fiecare zi masor timpul, il adun si il folosesc doar pentru a sta pe spate cu ochii inchisi. Uneori ma mai tulbura cate ceva. E Viata.
Ce mi-a lipsit ca sa-ti fiu cu adevarat tovaras de drum? Te-am condus cu insistenta la fiecare gara, de unde lumea te-a furat intr-o calatorie nestiuta de mine. Te-am asteptat cu infrigurare in fiecare gara in care lumea mi te-a daruit inapoi.