Posts Tagged antal mahler

Stelica, magarul

Posted by on Thursday, 28 January, 2021

Intr-o zi, magarului Stelica i-au facut cu ochiul nurii bunelului. Nu era nici prima data cand il gasea atragator si nu era nici primul dintre oameni, caruia magarul ii facea astfel de avansuri. Doar ca el a avut atunci ghinion, combinat poate si cu cateva pahare de vin inainte. Paharele bunelului desigur, nu ale magarului, desi nici acesta din urma nu ar fi spus nu, daca nu ar fi fost mai degraba bautor de bere, pe care tata i-o mai servea uneori cu veselie, direct din sticla, la botul calului cum ii placea magarului sa i se spuna.

In ziua aceea, bunelul, cand a simtit avansurile magarului imbratisandu-i umerii si mataranga acestuia rascolindu-i pieptul, l-a respins cu fermitate cu cateva branciuri date in bot. Ceea ce nu i-a convenit deloc animalului care, ranit probabil in orgoliu, i-a muscat cu salbaticie unul dintre degete si a inceput sa il mestece ranjind ostentativ. Bunelul a strigat: au!!!… s-a sucit cumva, a scapat din stransoarea magarului si a luat-o la sanatoasa, cu animalul dupa el.

Din batatura, am auzit zgomotele de lupta si tipatul bunelului si veneam intr-un suflet, alergand ca sa il scap. Dar cand i-am vazut pe amandoi gonind inspre mine, mi-am schimbat brusc planurile si am inceput sa fug in sens invers, cu bunicul in urma mea, tinandu-se de mana din care sangele ii siroia si cu magarul Stelica, turbat, caci simtise gust de om, pe urmele noastre.

De la un timp, am inteles ca nu puteam castiga teren in fata atacatorului decat pe la viraje si fugeam catesitrei in cerc, in jurul capitei de paie, atat de abitir incat incepusem sa ajungem din urma magarul, de nu mai stia nici el cine pe cine alearga.

Dupa cateva ture bune, ochii mi-au picat pe o despartitura tainica din peretele capitei, in care am recunoscut calea catre cazemata secreta, croita acolo de mine si Ionel cu multa vreme inainte, unde ne ascundeam sa punem tara la cale, sporovaind cate cele. Asa ca, la una dintre treceri, cand mi-a venit mai bine, l-am tras pe bunelul de haina si am navalit amandoi in burta secreta a capitei, lasand agresorul sa continue sa alerge singur in cerc in jurul ei, multa vreme. Si a tot alergat asa, pana cand si-a amintit deodata ca pierduse ceva prin alta parte si a plecat intr-un suflet gonind spre acolo, ca sa il caute.

***

Nu mica i-a fost mirarea felcerului cand ne-a vazut venind, plini de sange, bunic si nepot deopotriva, inconjurati de curiosi si binevoitori, la dispensarul satului.

– Nea Culaita, i-a spus acesta bunelului, contempland locul gol unde, nu cu mult timp inainte, se afla mai mult de jumatate din degetul acestuia; unde este nene degetul, ca sa il coasem la loc!?

– L-a mancat magarul, l-a asigurat bunelul, l-a mancat si mi-a ras in fata, doctore! Dar lasa ca o sa imi vina si mie randul sa rad de el!

***

Si bunelul si-a tinut cuvantul! Peste doua zile a venit la noi veterinarul, insotit de vreo patru flacai mai vanjosi. Au pus jos magarul si i-au scos afara, cu o taietura iscusita, maretia dar si naravul, spre linistea noastra si razbunarea degetului bunicului.

Bunelul a apucat fuduliile magarului, s-a dus in fata ochilor indurerati ai acestuia si a facut gestul ca si cand ar musca din ele:

– Eeei… cum e acuma, Stelica, l-a intrebat el, aratandu-i podoabele inca pline de viata!? Nu-ti mai arde sa razi, nu-i asa!?

Si le-a lasat sa cada in praf, in fata magarului care a inchis ochii cu amaraciune, plecandu-si capul cu supunere.

©️copacul.ro

Share

copacul

Posted by on Tuesday, 17 September, 2019

E adevarat, nu sunt bogat… dar din putinul meu tot pot sa ofer oamenilor un dar de pret. Oxigen. 

Am calculat ca daca imi tin respiratia 1 minut la fiecare 6 minute din viata mea, din economia facuta, pot darui oamenilor un copac in fiecare zi.

©️copacul.ro

Share

Sa-mi amintesti sa ploua maine

Posted by on Saturday, 17 August, 2019

Să-mi aminteşti să plouă mâine,
nici ploaia nu mai e ce-a fost;
mă-ncearcă-un gând pe la amiază,
mi-e cald și nu-i găsesc vreun rost!
 
Mi se topeşte înălţimea şi-mi scânteiază
osul gol și nu-i nici soarta s-o
dobor cu vreo fărâmă de iubire
şi nici pe cer nu-i pic de nor
să mă ascund de fericire…
 
Şi nu-i nici Dumnezeu acasă să-i
bat în poartă fără vlagă,
răbdând zadarnic să descuie,
nici viaţa-n urma mea, oloagă,
nu-mi mai cuprinde umbra şuie.
 
Mă-ncrâncenează alte patimi,
mă dijmuiesc alte măsuri,
nu mai urzesc iubirea-n inimi,
mă prind în alte ţesături…
 
Se-nlocuiesc străvechile zăvoare
şi inutile zac inelele cu chei,
şi-mi ruginesc încet la cingătoare,
când timpul naşte noii Dumnezei!
 
Să-mi aminteşti să plouă mâine,
dar tot nu m-ar uda destul,
oricât l-aş îndopa rămâne
adâncu-n mine, nesătul.
 
Să-mi aminteşti să plouă mîine;
ce-a mai crescut durerea,
cât mormanul, pe care calci,
sub care stau, ascuns și
singur, întreg anul!
 

Copyright ©️ 2014, Antal Mahler
ISBN 978-606-8669-00-7

Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro

Share

Amor, amar, amurg

Posted by on Saturday, 17 August, 2019

Amor. Amurg mi-am rupt călarea,
Iar paşi de unul nu-mi ajung!

Nici drum departe nu-i uitarea,
Nici alinare, braţul ciung.

Amurg. Amor amar, sfârşit pelin,
Nu-i timp să-mi sece ochiul plin.

Nu-i timp să Timpuri să mai cer,
N-am Cer să Timp, n-am Timp să Cer.

Pământ, sub pământ, în pământ, adâncul;
Amor, amar, amurg cuvântul.

Prin vene-mi curge invers clipa,
Mă-ntorc să mor, să-mi nasc aripa!

Copyright ©️ 2014, Antal Mahler
ISBN 978-606-8669-00-7

Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro

Share

calator

Posted by on Monday, 25 February, 2013

Share

starea de a fi

Posted by on Wednesday, 30 January, 2013

Share

verbe…

Posted by on Tuesday, 15 November, 2011

Cu ceva timp in urma am deschis o usa spre o zona a sufletului meu pe care multa vreme am preferat sa o consider uitata. Am deschis-o cu teama si indoiala, dar au existat printre voi oameni care m-au facut sa inteleg ca de nimic din ceea ce ne compune nu trebuie sa ne ascundem. Pentru voi si pentru cei ca voi am creat aceasta sectiune. Va multumesc

Share

remember… Antal Mahler

Posted by on Sunday, 29 August, 2010

 

Zilele trecute m-am intalnit cu o persoana de care am fost foarte apropiat cu ceva ani in urma. Intre timp purtati de viata in directi divergente am pierdut legatura total, cum se mai intampla… Cert este ca ne-am bucurat amandoi de revedere si, inevitabil, am inceput sa depanam amintiri… povesti, intamplari. Firesc am ajuns si la capitolul poezie, mai ales ca in perioada in care ne petreceam timpul impreuna publicam, traiam si respiram poezie.

Chiar daca intre timp viata mea a luat o alta directie, chiar daca acum ma amagesc cu gandul ca nu mai am nici timpul si nici starea necesara sa mai scriu poezie, iti multumesc prietene pentru ca m-ai ajutat sa imi amintesc de mine, asa cum eram candva, cand numele meu inca mai era Antal Mahler.

Share