Posted by Antal Mahler on Tuesday, 18 August, 2020
Iti multumesc pentru fiecare drum! Cand alerg, aerul imi raceste radiatorul gandurilor. Transpiratia este o stare pe care, neatent, o pot usor sterge cu dosul palmei de pe frunte, dar cand o las sa curga, apa ei are gustul lacrimilor de fericire.
Oriunde plec nici nu raman nici nu ma intorc. Apuc stelele si le storc ca pe niste cosuri galbene crescute pe fata de adolescent a cerului. Am ajuns pana aici. E prea tarziu sa mai fie devreme dar e prea devreme sa fie tarziu. Si Trec. Si Tac. Si Tic.
Putem sa bagam ata in ac chiar daca nu urmeaza sa coasem nimic. Putem sa umplem sticle pe care nu urmeaza sa le golim si putem sa spalam haine pe care nu urmeaza sa le purtam.
Cand incepem drumuri pe care nu urmeaza sa le incheiem, zapacim viitorul intr-atat incat e posibil sa urmeze orice.
Posted by Antal Mahler on Wednesday, 12 August, 2020
Cate lucruri nu am putea scutura daca le apucam cu putere de colturi: un cearsaf, un covor, un pian, un tambal, o feriga, un copac, o padure,pe Dumnezeu… tot cerul!
Inaintea puterii pumnilor nostri, universul este doar o biata panza imbacsita de praf cosmic care urmeaza sa fie scuturata.
Posted by Antal Mahler on Thursday, 6 August, 2020
In ochii tai se oglindeste cerul. Dar orice baltoaca il oglindeste. Reflexia lui ii schimba infatisarea dar nu ii indreapta esenta. Baltoaca ramane tot baltoaca, daca bei din apa ei tulbure, te imbolnavesti, suferi si mori.