Daca mi-as turna viata intr-un pahar, nu as ridica deasupra trecutului tulbure nici macar o jumatate de deget de spuma. Viata mea e calduta si are gust statut si amarui, ca o bere uitata de Dumnezeu afara…
Nici mie nu-mi vine sa ma imbat cu ea… o beau doar de sete!
Am adunat in pahar mai mult plin decat cat gol mi-a mai ramas.
Poate ca nici nu voi umple paharul pana sus. Atat de putini sunt cei care reusesc sa o faca. Cei mai multi pleaca lasandu-i paharului diverse forme ale golului, locuite doar de regrete.
Privesc golul potential pe care urmeaza sa il umplu cu tot timpul care mi-a mai ramas si golul imi pare uneori prea mic ca sa-l incapa, iar alteori prea mare ca sa mai fie umplut.
Trag linii imaginare de nivel pe fata paharului, dar mereu ma opresc cu umplutul potential, maxim atat de sus incat sa-i las vietii mele loc si pentru doua degete de spuma.