Poate ca te iubesc de vreme lunga, cine mai stie?… de la un timp nu m-am mai grabit sa numar. Nici nu mai adorm pe pat de fluturi dar nici genunchii aripilor nu ma mai dor. Ma invelesc pe rand cu toate zilele dar iarna sau vara ma-acopera la fel. Umblu incaltat cu o liniste mica si cu o neliniste mare si zambesc schiopatat, cand pasesc. Ciocanind indelung, m-alatura o carja dar inca nu sunt pregatit s-o-nsotesc.
©️copacul.ro
Uneori ocolesc pe soseaua de centura a vietii, departe de semafoarele schimbatoare ale zilelor, de ambuteiajul cotidian al oamenilor; caluzit de faza scurta si strajuit de linia continua, nu mai am de depasit pe nimeni.
©️copacul.ro
Descompun rand pe rand in atomi anotimpurile; inca ma mai saluta drumurile lungi dar nu mai ies din curtea incapatoare a zilelor. Nu-i ferecata poarta, dar ma pazeste somnul iepuresc al balamelor ruginite.
©️copacul.ro
Ai ramas in urma, sub pleoapele inchise ale verii, sa locuiesti singura umbra spre care am tot fugit in felurite chipuri. Anapoda ca o muscatura subtire de ruj pe gura brumata a unei halbe tocite de bere, o alcatuire stranie de parfum scump si mujdei, cum nici ca am sa mai vad vreodata ceva mai frumos de nepotrivit decat noi.
©️copacul.ro
Poti deschide orice fereastra. Cine s-a trezit devreme a pieptanat orizontul de neguri si a potrivit norii pe bigudiuri.
Calatoreste cu ochii deschisi, minunandu-te de cate poti sa cuprinzi cu privirea. Te insotesc umbre ce te vor urma la raspantii.
Ti-au fost platite vamile si ti-au fost cinstite gazdele! Daca nu poti ajunge oriunde, cand te ratacesti, fluiera!!!
©️copacul.ro
E ceva gresit in lumea asta de mai intai stim sa plangem, dar invatam mult mai tarziu sa radem; de uitam mai intai rasul si, cand plecam, lasam in urma doar plansul.
E ceva gresit in lumea asta: Lumea!
©️copacul.ro
Dimineata. Inca astept eliberarea autorizatiilor pentru botezul crenvurstilor in mustar. Pe la opt fara cinci, punctual si tacut, soseste si Mustarul. Obosit, ii zambesc. (dar cum naiba de m-am trezit deja obosit, ma intreb cu un gand?)
Am sa te mananc din nou, ii soptesc fara pofta! Lui insa nu prea ii arde de zambit. Dar nici de vreo drama. Meticulos isi aseaza doar cateva fire de hrean, inchide ochii si asteapta posac. Intarzie iar, il aud mormaind!
Inchid si eu ochii, dar asa timpul trece si mai greu. Da, iar intarzie, ii raspund cu un gand. Si imediat ma-nfior: Doar intarzie… sper!
©️copacul.ro
Ne-am intalnit in sinusul unei intersectii oarecare, eu inaltimea, tu o bisectoare. Hai sa te ridic, ti-am soptit! Bine, poti sa ma ridici o parte, te-ai invoit zambind si nezambind, aparte! Te-am prins de brat si am pornit, si-n serios, si-n gluma, cu pasi mai mari, cu pasi mai mici, in geometrii de suma. Si te-am iubit si neiubit deodata, cum poti iubi si neiubi, o dreapta.
©️copacul.ro
Hai, sa punem batista peste lumina, sa o ascultam in surdina! 18 decibeli de nenoapte ne sunt de ajuns pentru soapte rostite-n pereche, cu buzele lipite de ureche.
Hai, intinde-mi incheietura s-o ascult! N-am mai vorbit cu inima ta de mult.
©️copacul.ro
Infiintez un zambet tehnic, cu numar cadastral pe figura, de la o ureche la alta ureche, peste dantura. Articulez un zambet nou, proiectat pe fata, putin sub nas, un pic peste barba, la egala distanta. Sunt pregatit pentru fericirea deplina, mi-am facut pentru ea chiar si dosar cu sina. Ai sa ma-ntrebi de ce zambesc si-am sa-ti raspund pe data. Zambesc caci fericirea mi-a fost autorizata!
©️copacul.ro