Ai pus pe foc castanele la copt si ma astepti sa le scoti de acolo cu mana mea. Ma va durea!
Nici-un gust si nici o placere a castanelor nu merita acest sacrificiu pentru mine.
Daca imi vei cere sa le scot, nu am sa o fac. Daca imi vei cere sa nu le scot, nu am sa ma las pacalit. Daca nu imi vei cere nimic… nu am sa pot sa nu ma intreb, de ce le-ai pus acolo pana la urma? Sunt ultimele castane de care ma mai ocup!
Departarea ne apropie cel mai mult. Cand pleci imi e dor si-mi lipsesti, cand revii, monotonia revine cu tine.
Nu ne e bine, cand ne e bine! Mi-e dor uneori sa-mi fie dor de tine!
Intr-o zi vom compune muzica pe care am inceput sa o dansam. Miscarile vor deveni sonore si imbratisatile vor fi masurate de note in registre grave.
Ritmul ne va alinia pasii dupa regulile lui, masurabile pentru privirile oamenilor care ne vor judeca atunci.
Intr-o zi urmeaza sa compunem muzica pe care am inceput sa o dansam. Pana atunci, insa, hai sa ne iubim asa…dupa ureche!
De ce dorm dezbracat!? Pentru ca toate hainele pe care le am sunt obosite si adorm imediat ce ma intind in ele. Iar eu am alte planuri cu noptile mele!
Poate ca principiile dupa care le speli… sau poate balsamul pe care il folosesti, le fac asa moi si somnoroase!
Opreste-te! Lasa-ma sa miros a transpiratie!
Daca mi-as turna viata intr-un pahar, nu as ridica deasupra trecutului tulbure nici macar o jumatate de deget de spuma. Viata mea e calduta si are gust statut si amarui, ca o bere uitata de Dumnezeu afara…
Nici mie nu-mi vine sa ma imbat cu ea… o beau doar de sete!
Constrange-ma in brate, e tarziu sa-mi mai ceri consimtamantul! Destrama-ma si fura-mi bucatile ca vantul, nu e vina ta ca poti sa te numeri printre hoti!
Cand te-am intalnit nu erai femeie, umblai in mana cu-o cheie, si o roteai printre degete dinadins, dar eu nu m-am prins.
Iar cheia ta s-a potrivit, ciudat, sa desurubeze tot ce ma tinea legat.
Uneori te vizitez eolian. Iti ravasesc parul, sau iti ridic rochia. Uneori asta te amuza. Alteori te supara.
Dar cand esti cu adevarat furioasa, alergi si te ascunzi in casa.
Si atunci alerg si eu. Ma intunec si rostogolesc tot ce sta in drumul meu catre tine.
Ma izbesc in ferestre, sparg ghivecele cu flori si arunc hainele de pe sarma!
Nu sunt deloc perfect. Uneori mai trantesc cate o usa, alteori mai umflu perdeaua sau sting flacara de la aragaz. Vrei sa locuim impreuna?
Vrei sa-ti vorbesc despre destin, Kan Pan!?
Imagineaza-ti viata omului ca pe o carte de colorat, una in care Dumnezeu ne-a conturat deja destinul si a desenat toate personajele si intamplarile care urmeaza. Ne-a lasat insa toate culorile si liberul arbitru de a ne colora viata dupa bunul plac.
Vezi tu, Dumnezeu stie… si uneori si noi aflam, ca asta schimba totul. Putem alege sa nu coloram nimic si sa trecem prin viata goi. Putem alege sa purtam culori sterse sau culori vii, sa fim veseli sau tristi, vrednici sau lenesi.
Culorile sunt inchisoarea si libertatea noastra!
Am mancat cu pofta din lucerna fericirii si m-am umflat.
Mi-am spus: ce sa-i faci tipule, daca inca n-ai aflat ca fericirea-n stare pura se consuma cu masura!
Acum astept impacat, sa vina somnul veterinar si anost, sa ma repare la loc, deprimat cum am fost!
Am iesit dimineata tiptil, am luat termometrul de afara si l-am tinut la subrat, langa inima. Era de prea mult timp blocat la frig si furtuna si am vrut sa-l molipsesc cu masura mea de vreme buna!
Astept sa te trezesti curand, sa te bucuri de soare, de vremea frumoasa ce-ti va parea… intamplatoare!