Vantul lichid stropeste mugurii moi ai linistii tinere facandu-o sa fosneasca de viata. La poalele timpului, oamenii noi se plimba cu degetul apasat pe buze, asteptand sa le infrunzeasca umbra. In mijlocul padurii locuieste Cerul, ca un luminis fara anotimpuri, dar nu sunt carari sa ajunga la el.
©️copacul.ro
Uneori te vizitez eolian. Iti ravasesc parul, sau iti ridic rochia. Uneori asta te amuza. Alteori te supara.
Dar cand esti cu adevarat furioasa, alergi si te ascunzi in casa.
Si atunci alerg si eu. Ma intunec si rostogolesc tot ce sta in drumul meu catre tine.
Ma izbesc in ferestre, sparg ghivecele cu flori si arunc hainele de pe sarma!
Nu sunt deloc perfect. Uneori mai trantesc cate o usa, alteori mai umflu perdeaua sau sting flacara de la aragaz. Vrei sa locuim impreuna?