Noaptea, cand e foarte liniste, pot sa aud scartaind rulmentul din axul Pamantului. Asta ma face sa cred ca nu suntem deloc opera rationala a vreunui zeu. Suntem doar o masinarie parasita, pe care viata a crescut intamplator, ca o buruiana indaratnica; o eoliana ruginita, purtata de vantul solar prin galaxie.
©️copacul.ro
Uneori te vizitez eolian. Iti ravasesc parul, sau iti ridic rochia. Uneori asta te amuza. Alteori te supara.
Dar cand esti cu adevarat furioasa, alergi si te ascunzi in casa.
Si atunci alerg si eu. Ma intunec si rostogolesc tot ce sta in drumul meu catre tine.
Ma izbesc in ferestre, sparg ghivecele cu flori si arunc hainele de pe sarma!
Nu sunt deloc perfect. Uneori mai trantesc cate o usa, alteori mai umflu perdeaua sau sting flacara de la aragaz. Vrei sa locuim impreuna?