Vantul lichid stropeste mugurii moi ai linistii tinere facandu-o sa fosneasca de viata. La poalele timpului, oamenii noi se plimba cu degetul apasat pe buze, asteptand sa le infrunzeasca umbra. In mijlocul padurii locuieste Cerul, ca un luminis fara anotimpuri, dar nu sunt carari sa ajunga la el.
©️copacul.ro
In linistea tactila, degetele mele au amortit. Mi-a degerat speranta de a te mai gasi in noapte. Daca si tu ma cauti, a venit vremea ca unul dintre noi sa se opreasca, ne-ar fi mai usor sa ne atingem asa.
©️copacul.ro
Iti sarut linistea cu degetul apasat pe buze. Tacerea este locul unde ne pastram secretele. Nu mi-e teama sa despic noaptea cu mana libera intinsa inainte. Intunericul doarme si daca nu il trezim nu ne prinde. Din asfintitul drumului vechi licaresc zorii drumului nou. Sa ne cunoastem acolo!
©️copacul.ro
Ai pleca
t… si, in urma ta, a ramas cea mai grea si adanca liniste olfactiva.
In orele, zilele si mai ales in noptile care s-au scurs, am cautat cu disperare si am tras, rand pe rand, pe nas drogul mirosului tau viu, oriunde l-am gasit. Fie ascuns in fibrele cearsafului meu, fie lipit de perna mea, fie strivit de camasa mea. L-am cules de pe covorul din dormitor, de pe blatul din bucatarie sau de pe sapunul din baie. Am racait cu narile dilatate chiar si ultima molecula, ramasa strivita afara, pe clanta, la iesire.
Am consumat totul repede cu o sete ingrozitoare, teribila. Iar acum, e gata, nu mai gasesc aici nici o doza din tine. A ramas doar linistea asta ingrozitoare, care imi face sangele sa curga din nara. SEVRAJ!