COPACUL

Numele tau nu-l stiu.

Si chiar daca nu am sa te mai vad nicicand, si chiar daca te-am vazut doar pentru o clipa, lipsa numelui tau ma doare ca o rana pe care stiu ca nu am sa o pot inchide niciodata.

Am nevoie sa stiu numele tau pentru ca as vrea sa numesc cu el fiecare suspin pe care gandul meu il scoate atunci cand isi aminteste de tine.

Am nevoie sa stiu numele tau pentru a-l putea striga catre umbrele noptii atunci cand vin sa ma impunga cu ghimpii nevazuti ai fricii.

Am nevoie sa stiu numele tau pentru a-l rosti lunea. Am nevoie sa stiu numele tau pentru a-l rosti martea… si miercurea… si joia… si-n martie… si-n aprilie.. si-n decembrie; in 2015… in 2016… si-n 29999999999……

Te rog spune-mi numele tau!

Mi-au ramas pasii mici si ma strang si ma rod… Merg schiopatand si mersul ma consuma incet dinspre picioare, in sus, inspre inima.

Inaintez prin spatiul lung dintre <in fata mea> si <in spatele tau> visand la ziua cand il voi putea cuprinde dintr-o singura masura a bratului meu intins; visand la clipa cand toata distanta dintre <in fata mea> si <in spatele tau> va fi umpluta doar de trupul tau ce imbratiseaza strans ciotul pe care drumul l-a mai ramas din mine.