COPACUL

Tot Universul nu este mai mult decat continutul fragil al unui ou pe care Dumnezeu il cloceste. 

©️copacul.ro

Ziua 1: Universul este aproape rotund, incapator, fierbinte, intunecat si tacut.

Ziua 2: Poate ca m-am grabit socotind Universul incapator. De abia ca mai am loc sa ma invart aici. Macar e cald.

Ziua 3: Doamne ce frig s-a facut! Intunericul a disparut si totul in jurul meu a devenit de un alb laptos. Frigul asta alb mi-a furat toata vlaga. PS. Intunericul s-a intors … si caldura.

Ziua 4: Aud zgomote si nu sunt facute de mine. Inima imi bate tare… tare ca o toba. Mi-e frica!

Ziua 5: Universul de abia ma mai incape. Acum stiu ca nu el se micsoreaza, eu sunt cel care creste. Ce o sa se intample cand voi umple tot spatiul in jurul meu? Frigul nu ma mai sperie deloc. Stiu ca daca astept rabdator, caldura se intoarce de fiecare data.

Ziua 6: Ce plictisitor este aici! De dincolo se aud tot felul de zgomote interesante. Zgomotele nu ma mai sperie deloc… sunt doar curios. Ma intreb: daca tot Universul este aici, ce este dincolo?

Ziua 7: Astazi intunericul nu s-a mai intors. Nici caldura. Am incercat sa numar in gand sa treaca mai repede timpul… Am adormit si cand m-am trezit eram inghetat de-a binelea. Linistea ma sperie.

Ziua 8: Aceasi ceata rece in jurul meu. Stau asa zgribulit si dintr-odata ma simt atat de singur. Dar ce inseamna sa fi singur?

Ziua 9: De dincolo cineva loveste cu un sunet ascutit peretii Universului meu. Prin crapaturi suiera un aer colorat in galben ce ma face sa clipesc des. Sunt speriat dar nerabdator si curios.

Brusc, tot ce cunosteam a disparut si in jurul meu se intinde un alt Univers, mult mai mare…

De sus, de deasupra mea Intunericul are acum aripi si ma priveste direct in ochi… cu foame!

<<- Esti o bucatareasa desavarsita draga mea! Miroase asa de bine. – Copii, veniti la masa acum si cat mancam am sa va povestesc cum am prins aceasta pasare. – Asa, un copan pentru tine, draga mea si unul pentru tine, dragul meu. Eu si cu mama vom manca aripile. – Tatal vostru a fost foarte norocos astazi. Am umblat atat de mult, prin toate hatisurile padurii. Stiam ca nu ma pot intoarce acasa fara hrana si Dumnezeu mi-a scos atunci in cale pasarea asta. Am prins-o stand pe cuib si nici nu a incercat sa fuga atunci cand m-am apropiat. Ouale nu le-am mai luat, statea sarmana de mult pe ele si nu puteau sa mai fie mancate. Le-am lasat acolo sa fie partea ciorilor.>>