Cerul
La inceput, atunci cand e tanar, Cerul e verde. Mai apoi, pe masura ce primeste varsta, devine galben, roz si la final albastru ca o pruna coapta. Sub Cerul ca o pruna, noi, fiii lui, suntem unii magiun si altii rachiu.
Cerul nu este nici sus si nici jos, tocmai pentru ca el este si sus si jos.
Daca drumul spre Cer ar fi doar in sus atunci oricat ai tinde nu l-ai putea niciodata ajunge. Daca drumul spre Cer ar fi doar in jos atunci niciodata Cerul nu te-ar putea ajunge.
De aceea Cerul este asezat la mijloc, ca o granita intre “mai putin decat Cerul” si “mai mult decat Cerul”. Dar o linie atat de subtire incat nimeni nu o locuieste.
Din acest motiv drumul nostru spre Cer arata cam asa: “foarte putin decat Cerul” – “putin decat Cerul” – “aproape Cerul” – “foarte aproape Cerul” si de aici, dintr-o data, realizezi ca ai trecut si esti la “putin mai mult decat Cerul” – “mai mult decat Cerul” – “foarte mai mult decat Cerul” si continui sa te departezi. Sa fii la “foarte mai mult decat Cerul” este la fel de rau cu sa fii la “foarte mai putin decat Cerul”. Pentru ca tot ce conteaza este sa ajungi la Cer. Dar Cerul este o linie prea ingusta si nu te incape.
