neiubesc
Iubesc lucrurile facute din sticla. Neconditionat. Reflex.
Daca esti un lucru facut din sticla te iubesc si pe tine. Daca nu, tot te iubesc dar cu o conditie: sa fi din sticla.
Ei bine, da, m-am prins si eu de ce am spus, asa e, iubesc doar lucrurile din sticla. Trebuia sa iti spun de la inceput, dar la inceput nu stiam nici eu. Dupa cum vezi, in fond, nu depinde de mine. Ce iubesc si poate si ce urasc e de mult scris inainte. De fapt ce urasc nu e scris. Pentru ca nu urasc nimic. Doar neiubesc. Iar cuvantul urasc nu este egalul cuvantului neiubesc.
De pilda acum: De neiubit sigur te neiubesc, dar de urat sigur te neurasc. Sau invers.
Atunci iubesti si neiubesti in acelasi timp, pentru ca sunt de sticla, dar mai sunt si din altceva decat sticla.
Sau iubesti doar partea din sticla, iar restul il neiubesti?!
Dar daca sticla se sparge? cu ce ai s-o mai lipesti?
Sau alegi s-o neiubesti?
Ioana, nici iubirea, nici neiubirea nu sunt obiectul alegerii noastre.
Dar, nu noi suntem cei ce ne legam sau sa ne dezlegam? Sau sa ne lasam legati si dezlegati? Ce ne indeamna s-o facem?
Ioana, noi suntem, sau nu suntem. Ne indeamna sau nu ne indeamna dorinta de a apartine.
Daca-mi este permisa interventia… Cred ca e ca in “Micul Print”: alegem (sau nu) sa imblanzim o vulpe ca sa avem un rost si-un sens (zic eu); si o sa ne gandim la vulpe de cate ori vom vedea spicele de grau… sau altceva, ceea ce ne va va crea iluzia ca nu suntem singuri pe lume, ca apartinem cuiva (cum zice theAdviser).
nu sunt obiectul alegerii noastre nici iubirea nici neiubirea..din nefericire
Channah, mereu alegem, doar ca uneori pare ca alegem sa nu alegem.