prietenie…
Am luat gandurile mele despre tine, le-am asezat pe un taler de balanta si am vazut ca atarna mai greu decat gandurile pentru oricare dintre oamenii care te inconjoara.
Dar nu m-am multumit ca acest lucru te facea doar el special pentru mine si am cautat sa inteleg mai bine.
Eu stiu ca atunci cand le comnunicam oamenilor, cuvintele si gandurile noastre isi dau intalnire cu auzul si perceptia lor aproape de jumatatea drumului pe care il au de parcurs intre noi. Aproape de jumatate si nu chiar la jumatate, pentru ca asta depinde de forta de comunicare a partenerilor de dialog.
Totusi acest lucru nu se intampla mereu. Exista o anomalie ciudata care face ca, odata la mii de cazuri in comunicare, gandurile sa nu se mai opreasca la mijlocul drumului pentru a intalni acolo perceptia celuilalt. Doar atunci, ele parcurg toata distanta si obosite gasesc comuniune si ecou in mintea si gandurile CELUILALT. Dupa o vreme, se intorc de acolo imbogatite si grele si pentru un timp isi regasesc din nou ecou in mintea si gandurile TALE.
De aceea, aunci cand il cantaresti, un singur astfel de gand dublat de zeci de ori, este de zeci de ori mai greu decat oricare alt gand al tau.
Si totul iscat doar dintr-o anomalie ciudata ce noi oamenii obisnuim sa o numim PRIETENIE.