doar oamenii plang
Astazi m-am imbracat intr-o zi care imi vine foarte bine. Pentru prima data dupa multa vreme, mi-am gasit o zi pe care sa o pot purta fara sa trebuiasca sa o duc mai intai la modificat sau ajustat pe masura mea.
Ce bine iti vine astazi! mi-ai confirmat tu. Iar eu am zambit cu o siguranta pe care de abia atunci o dobandisem. Am ridicat gulerul zilei iar aerul ei rebel a tulburat pentru o clipa cerul.
Cred ca o sa ploua, mi-ai spus! Mi-ar placea sa ploua! Este asa arsita azi!
Mi-am plecat privirea. Cand ai invocat ploaia stiai ca hainele nu plang niciodata, doar oamenii?
mai trist ii cand plang sufletele! oamenii plang usor si uita repede! sufletele plang de multe ori mut nefiind auzite nici macar de oamenii care le poarta! dupa orice ploaie ce uda omul iese soarele, apare curcubeul si totul merge mai departe! dupa o singura ploaie rece ce iti uda sufletul se asterne din pacate bruma! de multe ori nici iubirea cea mai arzatoare nu mai poate incalzi sufletul! chiar daca reuseste sa topeasca bruma, sufletul deja este distrus!
Sofia, sufletele sunt plouate atunci cand nu isi mai gasesc adapost in trup. Motivele pot sa fie mai multe, dar cele mai frecvente sunt ca fie devin prea mari si atarna pe afara, fie devin prea mici si scapa prin porii pielii. Dupa cum vezi, cel mai bine este sa ai sufletul potrivit in trupul potrivit.Totusi, daca sufletul tau devine prea mare, il mai poti scapa de ploaie adapostind o parte din el intr-un alt trup, care trebuie insa sa stea mereu alaturi de tine, caci doar astfel sufletul tau va ramane reunit.
Cand sufletul este prea mic, insa, nu ai solutii… si poate ca e mai bine asa.