“abdomenele”
Amintirile mele sunt ca un imens acvariu cu pesti. Iar eu stiu ca daca le curat apa suficient, daca le oxigenez si le hranesc indeajuns, imi vor bucura serile triste si lungi cu avantul lor zglobiu si colorat.
Cu toate astea, de la o vreme, casa mi-a ramas parca prea mica si acvariul prea mare. Pare ca la tot pasul prezenta bolului urias ma incurca si ma oboseste. Noaptea nu ma lasa sa dorm cu bolboroseala tuburilor lui de oxigen, iar dimineata vine mai devreme pentru mine purtata de lumina neoanelor lui albe.
Zilele trecute am vrut sa il arunc ca pe un obiect inutil si impovarator, dar cand l-am coborat de pe masa, asezat pe podea, i-am gasit un nou rost.
Pentru ca atunci cand ma prind cu picioarele sub marginile lui imi amintesc sa imi fac “abdomenele”.
