…caderea
Ieri mi-a cazut Pamantul peste fund! Poate ca s-a rotit prea mult si era ametit, sau poate a obosit sa tot poarte oamenii si greutatile lor, sau poate doar l-a ajuns blestemul stramosesc al prunelor.
Imi amintesc ca stateam in picioare contemplandu-mi visele, adunandu-mi gandurile si, brusc, Pamantul s-a invartit neputincios, s-a sprijinit intr-un cot o clipa si apoi s-a pravalit dureros peste fesele mele.
Pamantule, Pamantule, ridica-te Pamantule! Te vad oamenii asa tavalit si poate se grabesc sa ma judece pe mine.
