COPACUL

Noi suntem pedichiuristii cerului. In fiecare seara unghiile lui aduna sub ele intuneric, iar noi il racaim constiinciosi cu varfurile incandescente ale zgarie-norilor, pana ciobim o crapatura prin care patrunde dimineata. 

Cand unghiile incep sa ii creasca, capetele noastre devin porii unei uriase pile, care le toceste suficient, cat zgarieturile lui sa nu ne sfasie

Uneori insa ne uitam menirea si cerului i se incarneaza unghile si schioapata uragane de durere, pe care doar privirile noastre ridicate le mai pot vindeca.