despre inocenta…
Copil fiind, citeam cu insufletire povesti cu voinici lipsiti de frica, gata oricand sa isi mane interesele pana la capatul Pamantului, de multe ori chiar mai departe. Visam ades cu ochii deschisi si calatoria mea, alaturi de ei, mi se parea atunci aievea p
osibila.
Dupa un timp, singurul capat al Pamantului pe care am mai vrut sa il ating, a fost cel de la care incepe Lumea. La celalalt, cel de la sfarsit, mi-am inchipuit ca trebuie sa fie mare inghesuiala, din moment ce toti eroii mergeau doar acolo.
Dar cum as fi putut sa le deosebesc. In fata mea se deschideau mereu doua drumuri. Doar unul dintre ele m-ar fi dus la Inceputul Pamantului. Ori cel din stanga, ori cel din dreapta mea.
Cand am invatat sa-i intreb pe ceilalti, am constatat cu tristete ca nu cunoscusem inca nici un Fat-Frumos. Nici un fiu de Imparat, fie el Verde sau Rosu, nu se afla in interiorul cercului meu de prieteni. Atunci am inventat singur cativa.
Mai tarziu, fara sa ma pot abtine, am creat si cativa monstri.
Acum, de cand am invatat sa ii recunosc, ii vad mereu in jurul meu, multi Zmei nemilosi, multi Balauri inspaimantatori si putini, foarte putini Feti-Frumosi.
Cata dreptate ai…
Steluta, daca ii cautam impreuna, daca suntem mai multi cei care scrutam in jurul nostru, eroii pozitivi, asa putini cum sunt, pot fi mai usor adusi la lumina. Pot fi oferiti mai apoi exemplu celor care nu au in lumea asta decat modele strambe si hade.
Frumos spus! Parca ai scris cu/despre inocenta gandirii. Nimic nu ne obliga sau ne opreste sa visam, sa avem reverii, sa lasam copilul din noi sa se bucure de lucruri care inca mai sunt frumoase, oameni care inca nu si-au pierdut inocenta, puritatea sufletului. Chiar daca traim intr-o jungla, intr-o lume patata… noi, care credem ca mai avem calitati pamantesti, putem da un pic de culoare in juru nostru, sa facem o lume mai buna, prin urmare si oameni mai buni.
Unde se termina speranta, se ingusteaza drumul nostru.
Julia, frumos raspuns. Un raspuns dat de “copilul din tine”. Lasa-l sa vorbeasca mai des ca bucuria lui sa ne inunde lumea.
Teoria relativitatii functioneaza pentru fiecare dintre noi!
Functie de punctul de referinta suntem feti frumosi, monstrii, curtezani sau regi. Vremurile ne incearca rezistenta la “indoire” si ne modifica in mod diabolic punctele de sprijin.
Adevarul este ca diferenta intre noi si rasa canina este uriasa… in favoarea necuvantatoarelor credincioase, atasate omului indiferent de vremuri. Daca vrei, suntem ca pisicile, ne atasam de locuri mai mult decat de persoane.
Viata pana la urma e atat de simpla. Oamenii “mari” o complica. In fiecare exista un gram de inocenta, sau a existat candva. Cu cat te departezi de tine, ca forma initiala cu atat Te pierzi in negura vietii, a timpului care peste unii trece repede si lasa urme majore.
Secretu este sa te redescoperi mereu, sa scoti ce ai mai bun din tine, sa dai oamenilor din juru tau partea buna, frumoasa, sa-i provoci a face acelasi lucru.
Intotdeuna m-au fascinat oamenii simpli, mi-au demonstrat ca am ce invata de la ei si sunt net superiori celor cu multe “hartii scrise frumos, colorat cu titluri sofisticate” puse la dosar, pentru a epata printre semeni. Simplitatea autentica de care vorbesc, Da, e sinonima cu inocenta, verticalitatea,jena de a fi ridicol,nu cunoaste termenu sofisticat numit ipocrizie.
Ma amuza oamenii care folosesc neologisme marete si la sfarsitu frazei n-am intels nimic decat o insiruire de cuvinte care vor a demonstra intelectualitatea”subtila”.
E TRIST ca astazi oamenii inocenti pierd si nu aparent, ci real in fata multimii, oare de ce? va las pe voi sa raspundeti…simt ca devin grava,adult si nu vreau sa deranjez copilul din mine caruia ii vorbesc la un nivel (prea) avansat decat poate intelege;))).
Ion, testul de rezistenta la “indoire” este de foarte multe ori doar primul pas. Daca il treci, genunchiul vremurilor nu iti va da ragaz decat pentru o gura de aer si va continua sa te apese ca sa iti testeze si rezistenta la “rupere”. Cunosc multe fiinte pentru care, capacitatea de a se indoii reprezinta modul in care se protejeaza pentru a nu se rupe. E greu sa ramai mereu vertical, nemiscat si neatins. Atunci te adaptezi. O zi caine, o zi pisica…
Julia, imi place raspunsul tau. Ma face sa vreau sa ma asociez la el, la mesajul lui.
Oamenii inocenti pierd in fata celorlati, pentru ca acestia din urma sunt virali, iar primii nu au inca anticorpii formati.
Iti castigi anticorpii doar dupa ce te-ai imbolnavit odata… De fiecare data cand ceilalti te imbolnavesc, pierzi putin din inocenta.
E o lupta, pe care o duci singur, sau alaturi de oameni asemenea tie, iar vorbele lor pot fi un vaccin.
Cred ca in fiecare dintre noi exista o Ileana Cosanzeana sau un Fat Frumos la baza. Doar ca unii s-au lasat coplesiti de vremurile existente si au uitat …sau poate nu mai vor sa priveasca viata prin ” ochii copilariei”. Le este mai simplu si mai comod sa razbeasca actionand ca niste ” zmei nemilosi”.
Iar celorlalti – in care inca mai exista un gram de inocenta, le este teama sa o mai foloseasca pentru a nu parea diferiti sau neadaptati.
Pentru ei mai exista SPERANTA.
Mda, aici e dilema unora!Ca traiesc prin termenu comparatiei(ceea ce nu-i atat de grav pe cat pare), si mereu cu teama….poate deranjez, poate nu-s suficient de bun pt.lumea asta, pentru unii..altii, si pleaca capu…si ajung sa-si traiasca viata pentru altii, pentru societate,nu pentru ei; mereu asteapta vremuri mai bune sa li se intample ceva bun, sau sa se intample ceva cu ei.
Intram deja in alta ograda, increderea de sine…care daca-i subreda, te duci unde te duce vantu. Cand esti sigur pe tine, pe ce vrei, ridici ancora, te pui la carma si indrepti corabia unde -ti pare ceru mai senin, si se zareste lumina, raza de soare;).
Julia, o corabie pe care sa o poti carmui singura nu e, din pacate, decat o biata barcuta. Iar oceanul e atat de mare si de viclean.
Ramona, e nevoie de mult mai mult curaj pentru a fi un Fat Frumos sau o Ileana Consanzeana. Sa fi Zmeu nu iti trebuie decat forta bruta.