cand cineva pleaca…
cand cineva pleaca te doar
e plinul care a plecat sau golul care a ramas in urma?
Viata e ca o calatorie cu trenul, atunci cand esti intrebat unde te afli raspunzi ori cu numele ultimei gari prin care ai trecut ori cu numele primei gari care urmeaza sa vina. Esenta unei calatorii este insa drumul.
Trecutul si viitorul sunt hotarele prezentului. Doar prezentul este unic… apoi devine trecut. Trecutul este schimbator pe masura ce il intelegi mai bine, iar viitorul este doar copilul lui inca nenascut.
Cand cineva pleaca te doare trecutul pentru ca doar atunci ii gasesti cu adevarat intelesul.
Cand cineva pleaca ma doare plinul care pleaca, deoarece nu -l mai am la indemana pentru a umple golul creat.
In schimb, daca plec eu , ma doare golul pe care l-am creat, deoarece plinul e cu mine.. si in acelasi timp ma simt mai bine deoarece de cele mai multe ori, in mine sta puterea de a reveni asupra golului.
Ma doare ca nu mai am posibilitatea de a construi viitorul, alaturi de persoana care tocmai a plecat.. si in acelasi timp nu prea mai pot influenta nici trecutul, nemaifiind langa mine sa-l intelegem mai bine, impreuna.
Ioana, comentariul tau mi-a adus in minte multe ganduri. Cand cineva pleaca golul il insoteste… plecarea are si ea relativitatea ei si… paradoxal… cel plecat este condamnat sa simta lipsa celorlati ca pe zeci si sute de plecari simultane… de aceea si suferinta lui este mai mare.
In acelasi timp, daca nu am pleca nu am avea posibilitatea de a ne intoarce sau de a sosi undeva.
Plecarea semnifica un nou inceput, un pas pe drumul spre viitor si ar trebui sa nu fie presarat cu suferinte..
Cel care ramane sufera dupa cel care pleaca, iar cel care pleaca sufera dupa cel care a ramas, pentru ca intregul s-a descompus..
Nu conteaza ca a plecat doar o “piesa” si au ramas mai multe, pentru a spune ca piesa care a plecat fiind una, sufera mai mult pentru ca sufera pentru mai multe. Acea persoana care a plecat poate reprezenta temelia intregului, punctul de echilibru si atunci golul creat poate zdruncina tot… si in acelasi timp sa nu ignoram ca a lasat in urma suferinta mai multor persoane.
E firesc sa se intample asa, cand ne referim la un intreg si tine de fiecare si de intensitatea sentimentelor fiecaruia, pentru a spune cine sufera mai mult.
Frumos ar fi sa plecam increzaori spre o noua statie si de ce nu? sa-i dam sansa plecarii la revenire chiar daca pe un alt traseu sau doar pentru un timp.
Se intampla o data in viata sau nu se intampla niciodata… S-a intamplat sa nu existe notiunea de timp atunci cand m-am aflat langa el. S-a intamplat sa fug in bratele lui de zapada, ploaie si frig. Sa fiu convinsa ca nu or sa ma mai atinga niciodata de acum incolo cu adevarat.
Ii doresc fericire si iubire si cand o sa plece. Stiu ca visul meu frumos o sa se stinga in fasa, dar nu o sa doara. Stiu ca este o sansa si ca frantura asta de destin pe noi nu o sa ne invinga. Sarutul lui face parte din paradisul pe care nu l-am pierdut niciodata. Ma simt splendida si nu am vazut niciodata un om mai frumos ca el. Stiu ca e tristete in ochii mei. Sunt doar un om. Un om care nu vrea sa spuna la revedere desi stie ca o va face.
Nu ne parasim, nu ne indoim niciodata de acest lucru. Plecam doar departe unul de altul. Fiecare pe un drum care nu-i apartine. In aceasta viata nu ne este permis sa ne incrucisam drumurile pentru un timp prea indelungat… Iubirea nu este o iluzie temporara, este o realitate temporara. Nu regretam… Nu ne pare rau. Nu este nevoie sa ma uit in aglomeratie ca sa il gasesc. Stiu ca de acum incolo o sa-l port in mine. Si nu este nevoie sa ne prefacem ca ne-am dat uitarii. Noi stim. Sunt fericita ca l-am intalnit. Sunt fericita ca mie mi s-a intamplat. Chiar daca nu o sa ne mai vedem niciodata in aceasta viata.
Alexx, e mai bine atunci cand se intampla macar si odata in viata, decat sa nu se intample niciodata. Viata este timp… iar dupa o vreme timpul este masura amintirilor pe care le adunam… amintirile ne compun si ne nasc pe noi… cei care vom fi maine. Iti multumesc pentru ca ne-ai transmis emotia ta. Atunci cand o daruiesti si este vie are puterea sa insufleteasca. E frumos sa iubesti…
Intr-adevar, este frumos sa iubesti….poate mai frumos decat sa fii iubit 🙂
la inceput doare plinul plecat, ii simti marimea cu fiecare por ramas descoperit! lipsa lui te apasa in orice clipa a respiratiei si incepe sa doara intens golul lasat. in zadar incerci sa-l acoperi, vei constata ca indiferent de calitatea elementelor nu exista acel ceva care poate sterge, exista doar altceva …