la tosca
In seara asta dirijorul a venit fara bagheta. Poarta insa in maini o pereche de manusi fosforescente si in ochi o lumina vie.
< < Din motive de Ziua Pamantului spectacolul de astazi se va desfasura cu toate luminile stinse, ne anunta difuzorul. Sa fim solidari, energia economisita acum va salva o mica padure in Amazon, o suta de lilieci, peste 80 de maimute, milioane de termite si mai multi serpi pe cale de disparitie.>>
Prin aer manusile fosforescente danseaza ca doi fluturi vrajiti. Din intuneric coarde, alamuri, percutii le insotesc zborul cu murmurul lor.
– Picteaz-o cu ochii negri! Picteaz-o cu ochii negri Mario, se lamenteaza prin intuneric solista!
Nici un motiv de gelozie draga Tosca! In intuneric toti ochii sunt negri. In afara de cei stralucitori. Si de aici de sus, din loja 25, zaresc cativa.
Prin intuneric toate inimile aplauda nevazute, in afara de cele incandescente, dar din astea nu vad decat una singura: Inima ta.
daca n-ar fi atat de trist finalul..sau poate ca nu e…pana la urma..tot impreuna au plecat..mai departe decat se asteptau..dincolo de granitele nevazute ale acestei lumi
asa este… noi vedem doar cum se termina opera… nu finalul
si in viata..orice lucru se termina si il stii..il vezi..insa finalul nu-l simti neaparat atunci..pentru fiecare finalul are al moment, alt timp…mai devreme sau mai tarziu