COPACUL

Alerg urban si solitar printre fragmentele de vieti umane pe care vantul timpului le arunca in fata mea, ca pe niste frunze cazatoare, nascute pe crengile cerului si gata sa fie ingropate la radacinile pamantului. 

Trec ca o sageata vie printre gandurile oamenilor, trezind reactii efemere de mirare, admiratie, spaima sau furie dar si calcule balistice minore de eliberare a traiectoriei. 

Uneori, purtate de vant, gandurile oamenilor se lovesc de mine, se lipesc si ma insotesc o vreme, apoi se desprind pentru a cadea in uitare pentru totdeauna. 

Unde ma alergi asa, Viata?!