COPACUL

<Si-apoi dati-ne ce ne-oti da, ca nu suntem de ici de colea,

Suntem de la Cioca-Boca, unde se face mamaliga cat nuca,

Si-o pazesc douzecisiunu cu maciuca, sa n-apuce nici furnica!>

Si mie imi placea teribil sa repet cuvintele astea: Cioca-Boca, o rosteam asa, apasat, ca pe un loc tainic, unde totul era posibil. Auzi tu, imi spuneam: mamaliga cat nuca si o pazesc o droaie de oameni cu maciuca. Apoi cuprins de indoiala il iscodeam curios:

– Dar hai mai, bunelule, pai ce, ai fost matale la Cioca-Boca? Spui si matale asa, o vorba oarecare!?

– Am fost ma ‘Neata, de ce sa nu fi fost!

– Pai si daca ai fost, atunci sa-mi spui matale unde vine Cioca-Boca asta, ca sa vedem daca stii!

– Pe langa Pitesti vine, unde altundeva! Ia asculta tu acolo si scrie mai departe!

Si bunicul isi dregea glasul si revenea si mai cu putere:

< Si-apoi dati-ne ce ne-oti da, ca nu suntem de ici de colea,

Suntem de la Pitesti, unde lapte nu gasesti,

Plang fetele de lapte dulce si-o pisica miorlaia,

Credea c-o-mpusca pe ea, baaaaaa!>

– Bunelule, sa stii matale ca eu imi notez, ma-nvoiam, dar pe asta cu pisica parca nu as spune-o, ca mi-e ca rade lumea de mine!

– Pai de ce sa rada ma ‘Neata, daca asa e colindul lasat de cand lumea?! Asa m-a invatat si pe mine Tata Mosu’,  pe cand eram mai copil decat esti tu acuma.

– N-are cum, bunelule, ma revoltam eu cu mintea unui scolar silitor, ca sa stii si matale, ca nici Pitestiul nu e de cand lumea! Ce e Roma? Daca vrei sa fie pe asa, atunci da, sa schimbam si sa spunem: suntem de la Roma unde lapte nu gasesti!

– Bine ma, fie, se indupleca bunicul, spune tu asa cu Roman, cum iti place tie si vezi ce or sa spuna oamenii, cand te-or auzi pe la geamuri. Dupa mintea ta, nici Cioca-Boca nu o fi veche de cand lumea, asa gandesti!?

– Ba Cioca-Boca este, bunelule, ma invoiam eu, Cioca-Boca este!

©️copacul.ro