ciunga

This entry was posted by on Tuesday, 26 January, 2021 at

Rica a iesit la poarta cu o moaca adormita de om proaspat ridicat din somn.

Ce faci ma, dormi pana la namiezi, l-am intampinat eu!?

Lasa-ma ma in pace ca m-am culcat abia de dimineata! M-a luat tata cu el de paza la bostana si m-au nenorocit tantarii pe acolo, de n-am inchis un ochi toata noaptea. Uita-te si tu cum arat!

Si intr-adevar ca aveam ce vedea. Tot corpul lui Rica era semanat cu niste blande mari, rosii, care probabil ca il mancau ingrozitor.

Lasa ma, l-am incurajat eu zambind, pana te insori iti trece! Hai mai bine sa iti arat ce dubluri am!

Si am scos din buzunarul de la piept un pachet prins ingrijit cu elastic si i l-am dat. Rica a inceput grabit sa rasfoiasca hartiile de pret, privindu-le cu pofta

Dar ce ma, se opri el asupra uneia dintre ele, tu ai dublura si cu Lacatus?

Am ma, dar nu il schimb decat cu Hagi sau cu Camataru, i-am raspuns.

– Pe aia nu ii am ma, eu am doar Echipa Romaniei, dar nu o dau ca nu am dublura la ea. Dar daca vrei iti dau cinci surprize la schimb pe el, pe aleselea din ce mai am eu la dubluri.

Nu vreau ma asa… nu-mi convine, ti-am mai spus ca nu il schimb pe altceva. Mai tarziu am sa ma duc si pe la Ionel sa vad, ca poate ii are el.

Dupa cateva schimburi si negocieri incordate, la final, ne-am strans fiecare dintre noi comorile si le-am bagat bine la pastrare in buznare.

Auzi ma Toni, ma mai intreba Rica, tu cum faci ma rost de surprize? Ce… nu era bine sa avem si noi aici in sat de unde sa cumparam, ca zece imi luam si imi cadeau numai Hagi si Lacatus!

– Mie ultima oara mi-a adus mama cand a fost pe la Slobozia, acum vreo doua saptamani, cu treburi. Dar de atunci nimic, am mai facut doar schimburi.

– Da, asa e, la Slobozia are. Dar de ce nu mergem ma noi la rata, sa rugam pe vreunul de se duce pe acolo, sa ne cumpere si noua, ma incerca Rica?

Am fost ma eu odata si l-am rugat pe ala a lu’ Pascal, dar mi-a baut banii si m-a lasat si cu buza umflata. Auzi ma Rica, ma luminai dintr-o data, dar de ce sa nu mergem ma noi pana acolo. Plecam cu rata de opt si, cand ajungem, e un butic chiar acolo in autogara la Slobozia, le luam repede, ne urcam in rata de unsprezece si ne intoarcem. Tac-Pac, cat ai zice peste!

– Eu nu stiu ma ce sa zic, se indoi Rica, eu nu am mai fost niciodata singur la Slobozia. Tu ai mai fost?

– Nu ma, dar nu auzi ca nici nu iesim din autogara si ne intoarcem imediat cu rata urmatoare. Ce poate sa ni se intample? Nu spunem ma la nimeni… si daca ne-o vedea careva, doar nu crezi ca va da fuga sa ne parasca. Hai ma, Rica sa mergem! Eu am bani sa imi iau si zece si poate mai vorbim si cu vreo cativa baieti de pe la noi, sa le cumparam si lor. Le mai cerem cate un leut in plus si facem si de banii de bilete.

Bine ma, accepta Rica cu greu, hai atunci sa mergem pe la astia din clasa sa vedem care mai e doritor!

Si am plecat la colindat prin sat si, pana seara, am adunat noi banuti ca pentru vreo optzeci de gume de mestecat cu surprize. Drept e ca de fapt pe nimeni nu il interesa prea mult guma, era tare si isi pierdea gustul foarte usor, dar surpriza era ceva de pret, iar daca erai norocos si iti cadea ceva rar, putea sa fie chiar o comoara,

In dimineata urmatoare ne-am urcat cuminti in rata si am plecat la Slobozia. Am coborat in autogara si am navalit cu Rica la primul butic. Cu mainile incarcate de monede si bacnote de mai multe feluri si marimi, Rica a tras aer in piept, s-a apropiat de gemut, si a cerut gatuit de emotie:

Optzeci…. Doamna… da-ti-ne si noua optzeci de ciungi!

©️copacul.ro

6
6 people like this.
Please wait...
Share

Leave a Reply