rotilele

This entry was posted by on Wednesday, 20 January, 2021 at
  • Mai mama, dar cine a mai pomenit ca un popa sa se dea pe rotile din alea? Pai nu mi-a zis mie Tica a lu’ Toasca ca tu il trageai dupa tine cu bicicleta prin sat, de-ati ajuns pana hat la Ghimpati, pe sosea!?
  • Dar ce ma intereseaza pe mine ce spune lumea, mama! Te-ai gandit ca poate asa e el, mai altfel, ca ii place sa zboare cu rotilele, ca Olandezu’ Zburator. Ce, daca e popa, nu mai poate omul sa aiba o distractie? La Bucuresti toata lumea se da cu ele si nu mai zice nimeni nimic.
  • Mai mamica, eu nu stiu cum o fi acolo la Bucuresti dar, aici la noi, asa ceva e de rusine mare, sa stii. Rade toata lumea de el si rade si de tine. Nu s-a mai vazut una ca asta in sat si apoi nici nu se cade, mai ales pentru un preot, sa dea asa in mintea copiilor.

***

Te-am intalnit pentru prima data in autobuz. Eu ma intorceam pe drumul meu zilnic de la liceu si tu reveneai dintr-una din primele tale calatorii la Slobozia. Erai imbracat in haine de preot, aveai o geanta de piele si o purtai tinereste cu cureaua data dupa gat, iar la picioare tineai doua baxuri grele de apa plata.

Era prima oara in viata mea cand vedeam pe cineva cumparand apa imbuteliata si mi s-a parut, desigur, un lucru prostesc. Mi-am spus: cum poate cineva sa dea banii pe apa si sa o mai si care de la oras, cu atata efort! La noi in sat apa se gasea din belsug, gratis, in fantani sau curgea dintr-o teava ruginita din curte, careia ii spuneam pompa. 

Cand ai coborat, ai asezat cu grija apa in praful de la marginea statiei. Era cald si hainele tale lungi nu iti erau prea comode. Cu tine au mai coborat cativa, te-au privit lung si apoi ti-au intors spatele, plecand fiecare in drumurile lui. 

  • Sa va ajut cu apa, Parinte, ti-am propus!?
  • Iti multumesc, mi-ai raspuns zambind!

Si-am ridicat baxurile si am plecat impreuna cu pas domol, insotiti doar de privirile oamenilor care ne iscodeau cu fereala peste garduri.

***

Dupa un timp mi s-a parut firesc sa venim cu apa de la Slobozia si nu m-a surprins nici cand ai aparut intr-o zi, carand o cutie mare, din care ai scos o pereche de rotile. Erau unele mari si grele, trozneau a plastic ieftin si aveau pe talpa roti ce nu se-nvarteau prea usor.

Cand am inceput sa le purtam, eram neindemanatici si, cand inaintam, fluturam din brate ca niste mori de vant. Erau insa naravase si, oricat ne straduiam sa le-mblanzim, mergeau greoi si stramb; si am descoperit mai tarziu ca erau amandoua facute pentru piciorul stang si am ras.

Nu era nimic care sa ne opreasca sa zburam cu ele pe sosea cat mai departe, cum nici vorbele oamenilor nu puteau sa ne opreasca din ispravile pe care le mai aveam de facut.

©️copacul.ro

0
Be the first one to like this.
Please wait...
Share

Leave a Reply