COPACUL

In dimineata urmatoare mama s-a invoit de la serviciu. A trimis vorba maistrului printr-o colega: sa ii spui cumatra, a rugat-o ea, ca nu pot ajunge azi, ca am un deces in familie! Drept este ca inca nu murise nimeni, dar sansele ca eu sa mai scap viu din mana mamei nu erau prea mari, asa ca nu mintise prea mult.

***

– Lasa ba, ca de aia venim aici la discoteca, sa ne mai distram si noi! Bagi doua, trei paharute inainte, ca sa prinzi tupeu, apoi, daca iti place de una, te duci direct la ea si o iei la dans. Si daca o vezi ca se lasa asa moale si se lipeste de tine, ii pui si tu o mana pe cur, ii bagi vreo doua limbi in ureche si, cand se termina dansul, o scoti afara. O tragi mai la intuneric si bagi la ea la vrajeala, ii dai cu mozoale si, daca ai noroc, isi scoate fata un crac de la blugi, sa se poata desface si om te-a facut!

Asa ne vorbea Varu’, un baiat mult mai mare decat noi. Eu nu mai fusesem la discoteca, dar imi placea grozav de Mihaela si pretuiam orice sfat care m-ar aduce mai aproape de ea. E adevarat ca imi placea altfel decat zicea Varu’, as fi luat-o in brate sa o car pana la luna, as fi mangaiat-o cu flori. Dar gandeam ca si daca merge varianta lui Varu’ si ajung eu pana acolo, nici asa nu ar fi rau. Important era ca ea sa fie a mea si eu sa ii fiu aproape, asa ca beam pentru curaj.

– Hai noroc ma Nicule, hai noroc Eugene, noroc mai Varule!

Pana la urma bitterul ala nici nu parea prea tare si nu intelegeam de ce nu il mai incercasem pana atunci. Aducea asa cu un suc dulce amar si m-am gandit ca e chiar posibil sa-mi placa.

***

La noi in sat rareori se incumeta cineva sa deschida vreo discoteca si daca o facea, renunta la isprava curand. Flacaii nostri erau aprigi, iubeau bautura si sareau la bataie din te miri ce. Li se dusese vestea cale de mai multe sate, asa ca nimeni nu indraznea sa vina la discoteca la noi. Dar nu era nimic, ca ne duceam noi la discoteca la ei. Iar buestenii faceau legea si in satele din jur, unde nu doar ca ei se simteau ca acasa, dar aveau grija si ca ailalti sa nu se creada stapani, nici macar pe mosie la ei.

Eram acum aici, in satul din lunca si, in afara de drumul lung, nimic nu ma ducea cu gandul ca m-as afla intr-un loc strain.

***

Pana la urma, uite ca nici curajul asta nu era ceva care sa se lase prins asa de usor. Dar eram perseverent si, dupa vreo zece randuri de noroace, am simtit ca imi vine. Dar nu era curajul, ca nu il simteam in piept, ci undeva mai jos, inspre burta. Asa ca am iesit afara, m-am lipit cu fruntea de un gard si mi-am varsat supararea pe sosete si pantofi. Am gasit apoi o pompa, am dat drumul la apa rece si am simtit ca mi-am spalat deodata de pe fata, tot curajul la care muncisem pana atunci.

Am intrat inapoi in discoteca, cu o mutra plouata si calcand in gropi pe care nu le mai vazusem pana atunci. Am cautat-o din ochi pe Mihaela si am descoperit-o intr-un colt, chicotind, inghesuita de un flacau mai vanjos, de pe la noi. Acum ala ii baga vrajeala si ala ii dadea mozoale si mi-am inchipuit ca ea urmeaza sa isi scoata curand si blugii de pe un crac si m-am suparat pe Varu’. Oare pe cati ii mai invatase pana acum, tradatorul!?

Drept e ca si Varu’ se cam suparase pe mine. Si mi-a spus catranit.

– Ce dracu esti ba asa bleg!? De ce nu ne-ai spus ca nu tii la bautura? Uite ca acum se da uratu’ ala la gagica ta!

Dintre noi de la masa, doar Varu’ era singurul care, in satul vecin, se gasea in fapt acasa. Asa ca a socotit de datoria lui sa rezolve situatia, in singurul mod in care se rezolvau toate pe atunci.

– Haideti ba, sa ii dam o lectie lu’ uratu’ ala! Hai sa-l scoatem afara si sa il invatam minte sa nu se ma ia de gagicile altora!

– Hai, mi-am zis si eu, fara curaj, dar cu un soi de hotarare vinovata!

Dar pana m-am dumirit, discoteca aproape se golise. Caci daca scoti pe cineva afara, oamenii se împart degraba in trei sau patru tabere. Mai intai sunt cei care te ajuta sa il scoti pe ala afara, apoi sunt cei care il ajuta pe ala sa nu fie scos, mai sunt curiosii si mai sunt intarziatii, iar in aceasta ultima categorie ma aflam si eu. Daca dupa vointa ma socoteam a fi deja afara, carand la pumni, dupa putinta, inca nu ma urnisem din loc. Iar cand intr-un tarziu am reusit sa ies, am nimerit intr-un vartej de trupuri, care m-a prins, m-a rotit si m-a scuipat cu indiferenta intr-un sant plin cu apa, noroi si miros de gaste.

***

M-am ridicat intr-un tarziu de unde zaceam si m-am masurat cu jale din cap pana in picioare. Siroiam de apa si imi scartaiua si dintii a noroi. Prin geamul discotecii ajungeau pana la mine lumini multicolore, glasuri si rasete, semn ca la discoteca supararile se isca usor si se domolesc la fel de repede. Tovarasii si netovarasii mei se distrau acolo inauntru si nimeni nu imi simtea, in vreun fel, lipsa. E drept ca nici eu nu simteam lipsa nimanui. Ma ardea doar dorul de casa, asa ca am ghicit o directie si am pornit spre acolo serpuind in zig zag.

***

Era inca devreme cand am plecat de la discoteca. Dar, dupa mai multi kilometri si mai multe cazaturi, am sosit acasa abia in zori. Bine ca am ajuns, mi-am spus obosit, ca ma durea tot corpul, eram murdar si julit, iar capul le amesteca pe toate in jurul meu. Nu o sa pot intra asa in casa, m-a lovit o urma de luciditate, ca o sa las in urma o dara ca un melc de mocirla si imi patesc apoi necazul cu mama. Asa ca m-am descaltat si m-am dezbracat cu greu de toate hainele, m-am sters cu ele cum am putut mai bine si le-am aruncat, pe ascuns, in cuptorul din curte.

Era vara si noaptea tineam, de caldura, usa la intrare larg deschisa, asa ca am socotit sa ma furisez usor pana in pat, sa ma acopar apoi cu patura si sa nu se afle nimic de patania mea. Asa ca mi-am luat avant si am patruns cu hotarare, dar am cazut imediat secerat.

***

Acolo, in prag, m-a gasit de dimineata mama. Eram murdar pana la dinti, julit si insangerat, sforaiam gol pusca, infasurat in plasa de tantari de care uitasem sa ma mai feresc, ca un peste mare prins in navod.

©️copacul.ro