calcati iarba!
Ieri m-am intalnit cu acest semn. Pana sa il vad, nu eram deloc surprins de faptul ca in jurul meu erau oameni care “stationau” pe iarba. Cum cetatenii acestui 
oras desfasoara activitati culinar-artistice peste tot intinsul de verde urban, mi s-a parut ciudat ca doar in unele locuri ai voie sa calci iarba. Atunci, in celelalte locuri, in care stationezi fara voie, care e diferenta? Au micii alt gust? Are fotbalul alte reguli? Gunoiul ramas in urma deranjeaza mai putin?
Suntem un popor atat de „liber” incat devine redundant sa vina sa ne spuna noua cineva ce avem si ce nu avem voie sa facem. Pentru ca oricum majoritatea semenilor nostri considera ca au voie sa faca nestingheriti orice le trece prin cap.
Vazand semnul, m-am uitat totusi mai atent in jurul meu si m-a lovit o revelatie misterioasa: Pe aceasta peluza nu erau deloc in “stationare” mojicii pe care ii intalnesti cam peste tot pe unde nu sunt astfel de mesaje care permit accesul. In jurul acestui semn nu asculta nimeni manele, nu juca nimeni fotbal, nu facea nimeni mici si nu bea nimeni bere. Acest loc era populat doar de tineri imbratisati, de oameni cu carti in mana(tinute corect, nu invers) si in general de persoane care nu faceau galagie, si nu ii deranjau pe ceilalti prin prezenta lor.
Spre deosebire de toti acesti oameni „care nu stiu sa se distreze” , ceilalti, „iubitorii de adrenalina”, „iesitii din tipare” nu si-ar putea permite sa fie vazuti intr-un loc in care nimic nu le interzice sa stea. Pentru ei, simpla prezenta a semnelor “nu calcati iarba” sau “accesul interzis” actioneaza ca un magnet. Incalcarea regulilor, egoismul si nepasarea reprezinta pentru ei forma lor naturala de a fi unici.
Totusi, ce solutii am putea gandi impreuna, pentru a face un om caruia ii place sa incalce regulile, sa le incalce in spatii special amenajate?
Cânad am afirmat, în 2003, la o reuniune la prefectura Cluj, de pe poziţia de ecologist, că respectarea normelor de mediu se va realiza NUMAI prin amenzi drastice, mari şi repetate, am fost taxat drept … ceauşist! Deşi, peste tot în lume, ordinea de astăzi se bazează pe “conştiinţa” riscului unei amenzi mari!
Zamfir, bine ai venit! Imi pare rau ca a trebuit sa adresezi mesajul tau unor astfel de oameni, te felicit pentru ca totusi ai facut-o. Din pacate vine peste noi mesajul unei “ceausiste” mai mari decat tine: Natura Insasi. Iar amenzile drastice si repetate pe care le va cere ea ne vor durea mult mai tare.
Din fericire pentru mine traiesc intr-un loc unde calcatul pe iarba este permis “by default”. Principiul este: iarba este plantata pentru a fi folosita, si nu pentru a fi privita. Oricine are voie in parc sa calce pe iarba, sa isi puna o patura, sa isi intinda un cort, sa isi instaleze un gratar. Din pacate sunt multi care uita, dupa ce au facut astea, sa curate locul. Insa primaria se ocupa si dupa un week end de gratare si picnicuri, parcurile arata curate (si verzi).
Ce este interzis (fara a fi scris): ruptul crengilor din copaci, focul direct pe iarba (gratarul se face in cutie metalica).
Draga Zeltera, desi sunt un optimist din fire… cuvintele tale reusesc sa trezeasca in mine un mare sentiment de mahnire. Ma bucur pentru tine… dar sunt trist pentru ca multi oameni din tara asta… pe care eu ii cunosc si stiu ca ar merita sa traiasca o zi “normala”, asa cum o descrii tu aici… nu vor avea parte de ea poate niciodata in viata lor. Si ma includ si pe mine aici.