sa-mi amintesti sa ploua maine
Am imbatranit si am obosit, tu m-ai obosit. Sunt singur, pentru ca tu m-ai lasat singur. Daca o sa te trezesti la timp, sa-mi amintesti sa ploua maine! Chiar daca nici ploaia nu mai este ce a fost.
Cat timp tu dormi, eu sufar. Ma dor copacii, ma dor pasarile si norii, ma dor apele si muntii. Ma dor toate darurile pe care ti le-am facut.
Nu esti atent. Nu esti niciodata atent, iar urmele pe care pasii tai le lasa in carnea mea, ma ranesc de moarte. Ma ucizi in fiecare zi. Pe tine te ucizi in fiecare zi.
Sunt bolnav si, din ce in ce mai des, semnele bolii mele ajung pana la tine. Nu poti sa nu le vezi… dar totusi le ignori.
Te crezi urias, dar urias este doar raul pe care il faci.
Esti orb. Esti atat de orb incat ochii tai nu reusesc sa vada intregul. Pentru ca ochii tai nu vad mai departe de azi, mai departe de tine. Iar tu nu esti TOTUL.
Esti surd. Esti surd pentru ca urechile tale obisnuite sa auda, s-au dezobisnuit sa asculte.
Esti mut. Esti mut pentru ca iti este mai usor sa taci. Iar mintea ta a uitat sa inteleaga.
E tarziu. E mult prea tarziu. Intre azi si maine nu mai este decat Noapte.
iar tu OMULE nu te vei trezi la timp pentru a salva PAMANTUL.
Intr- adevar…copacii, muntii, apele, ploile, norii compun PAMANTUL. As amplifica sensul numindu-l NATURA. Cat de cunoscuta ne este, noua tuturor. Ne-a oferit de-a lungul timpului resursele sale in mod gratuit, neconditionat. “Ne-am hranit” din EA dar rareori am mai umplut golurile. Am devenit din ce in ce “mai posesivi “ dorind mai mult, mai repede astfel incat natura a inceput sa resimta folosirea si nu a mai fost capabila sa se autoregenereze. Capacitatea sa de autoreglare a fost depasita de viteza cu care i-au fost exploatate resursele. Iar astazi … nemaisuportand ofensiva OMULUI s-a imbolnavit…si odata cu ea ne imbolnavim si noi, zi de zi din ce in ce mai mult…pentru ca NOI am uitat ca facem parte din NATURA.
Nu fiti asa pesimisti ;-). Eu vad lucrurile un pic diferit. Cand i-am zis unui preot ca si noi oamenii suntem la fel ca si furnicile, merele, copacii… adica niste simple fiinte am crezut ca l-am injurat. Biserica zice ca suntem fiintele alese de Dumnezeu desi ne indeamna permanent la supunere si smerenie. Ei bine parerea mea e ca suntem doar o rasa care a iesit din tipare, care s-a adaptat mai bine ca celelate, care a stiut cum sa domine. Aceasta adapatare a noastra la conditiile existente ne-a facut sa ne inmultim, fara masura, sa consumam tot mai mult, sa aducem materia neagra din pamant si sa o raspandim in atmosfera (petrolul) unde nu i-a fost niciodata locul… sa consumam fara limite creeind dezechilibre. Toata lumea invata si care se informeaza constientizeaza ca asta nu prea e de bine. Pana si sarmanii oameni de rand observa ca lucruri ciudate se intampla: vara e mult prea cald, iarna e o zi zapada si apoi a doua primavara si aberatii d’astea se intampla tot mai des. Ei bine in acest avant al nostru eu cred ca nu Pamantul a pierdut ci noi, fiintele. Pamantul se va invarti mult timp de acum inainte, la fel cum s-a invartit si pana a creat in mult prea mult timp echilibrul dintre multe fiinte. Acest dezechilibru o data insa destabilizat atunci POTOPUL. Si semne se arata. Departe de a fi un religios care spune ca s-a prezis sfarsitul lumii, eu zic ca refacerea echilibrului va da nastere la tot felul de fenomene devastatoare acum sesizabile pe ici colo. Si atunci cand acolo e un cutremur, dincolo o inundatie, aici o molima porcina… cine va mai face societatea sa progreseze? E greu de anticipat ce va urma, e clar ca nu vremuri bune meteorologic.
Ramona, principiul actiunii si reactiunii functioneaza pe deplin in Natura. Cu cat facem mai mult rau, cu atat mai mult rau ni se va intoarce intr-o zi.
Din pacate exista prea multe interese economice, prea multi bani, prea multa putere pusa in joc. Si ce este si mai rau, exista PROPAGANDA LOR. A celor care au interes ca oamenii sa nu se trezeasca. Acesteia incercam aici sa ii dam raspunsul nostru. Iti multumesc ca esti alaturi.
Okayo, asa este, lupta Planetei pentru a-si reface echilibrul se desfasoara chiar acum, aici sub ochii nostri. Foarte repede aceasta se transforma intr-o miscare colosala, la sfarsitul careia noi nu vom mai fi martori.
Profunde ganduri, cam bacoviene; de citit culmea, cand ploua. Sper ca nu-i prea cald in RO, ca altfel esti mai deprimat citindu-le, reflecta o parte din realitatea cotidiana. Norocu meu ca-s inconjuarata de natura reala…ca altfel cred ca intre doua blocuri gri ma apuca melancolia.
Pe Cioran l-ar inspira, pe omu de rand l-ar ingrijora, iar pe omu modern, actualizat textu asta l-ar relaxa!
PS: sensibil poetu;).
Julia, profunde ganduri = profund subiect. Mai bine sa fii deprimat astazi decat “absent” maine. Dar cum nu depinde doar de noi, poate ramanem doar cu prima parte. Din pacate nu este doar o problema romaneasca si efectele ei ne ating pe toti. Asa ca norocul poate fi trecator. Eu sper sa nu.
Cred ca unele lucruri pur si simplu nu tin de noi sa le rezolvam si sa ajungem la rezultatu dorit.Asa ca ne ramane doar sa ne facem fiecare viata mai buna cum putem, cu demnitate si asumarea riscurilor de rigoare; exact pe principiu cei curajosi inving.
Julia, si lucrurile care nu stau in puterea noastra ne afecteaza. Sa vorbim despre ele reprezinta modul in care cautam sa ne facem viata mai buna.