COPACUL

Să-mi aminteşti să plouă mâine,
nici ploaia nu mai e ce-a fost;
mă-ncearcă-un gând pe la amiază,
mi-e cald și nu-i găsesc vreun rost!
 
Mi se topeşte înălţimea şi-mi scânteiază
osul gol și nu-i nici soarta s-o
dobor cu vreo fărâmă de iubire
şi nici pe cer nu-i pic de nor
să mă ascund de fericire…
 
Şi nu-i nici Dumnezeu acasă să-i
bat în poartă fără vlagă,
răbdând zadarnic să descuie,
nici viaţa-n urma mea, oloagă,
nu-mi mai cuprinde umbra şuie.
 
Mă-ncrâncenează alte patimi,
mă dijmuiesc alte măsuri,
nu mai urzesc iubirea-n inimi,
mă prind în alte ţesături…
 
Se-nlocuiesc străvechile zăvoare
şi inutile zac inelele cu chei,
şi-mi ruginesc încet la cingătoare,
când timpul naşte noii Dumnezei!
 
Să-mi aminteşti să plouă mâine,
dar tot nu m-ar uda destul,
oricât l-aş îndopa rămâne
adâncu-n mine, nesătul.
 
Să-mi aminteşti să plouă mîine;
ce-a mai crescut durerea,
cât mormanul, pe care calci,
sub care stau, ascuns și
singur, întreg anul!
 

Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro