uralia

This entry was posted by on Thursday, 14 January, 2021 at

Imi intrase o sarma in deget si m-am oprit in mijlocul ulitei, descumpanit. L-am proptit bine cu umarul, mi-am ridicat capul si am privit in jur. De peste uluci, din intuneric, ochiul viu al unei tigari ma urmarea tacut.

  • Auuuu… am gemut zgomotos, scuturandu-mi cu gesturi largi degetul ranit.
  • Ce-i ma, ti-a intrat o sarma, m-a iscodit tigara?
  • Da nene, i-am raspuns vesel, tragandu-mi sufletul cu un suierat zgomotos. E greuuu, i-am mai spus, mi-a rupt mainile!
  • Hai ca l-ai gasit bine pe asta, e mare, arde toata noaptea, m-a incurajat vocea.

Apoi s-a auzit zgomotul unui zavor si o poarta s-a deschis scartaind prelung. 

  • Sa traiesti nea Gioni, l-am salutat cand a ajuns aproape!
  • Noroc ma nepoate, mi-a raspuns barbatul. Tu esti asta al lui Albesteanu, ma? Cum iti zice, Toni?
  • Da nene, i-am raspuns darz, indreptandu-mi spatele ca la armata.
  • De unde ai luat ma tu cauciucul asta, s-a mirat el? Asta-i cauciuc din ala mare, de tractor! Ia uita-te la el, e mai mare decat tine!
  • De la unchiul Victor, i-am raspuns cu mandrie. L-am convins de mi l-a dat mie… Si zici matale ca-i mare, nene, crezi ca arde asta toata noaptea?
  • Arde nepoate, arde, de ce sa nu arda, a intarit el cu convingere.
  • Ce bine zici, nene, ce bine… am adaugat cuprins de o tainica bucurie!

***

O asteptam cu nerabdare sa se-ntoarca. Deschideam poarta si ma uitam lung spre capatul ulitei, dar de acolo nu se vedea nimeni venind. 

Offf, ardete-ar focul, Sandico, ca daca nu esti tu buna de trimis dupa moarte, gandeam abatut. Ma-ntorceam apoi in curte, dar ma apuca brusc nevoia sa aflu cat e ceasul. Deschideam usa de la casa si, din prag, strigam cu voce tare, la intamplare, catre mama sau tata, care dintre ei s-ar fi nimerit sa fie mai aproape.

  • N-auziti… nu imi spune si mie cineva cat mai e ceasul ala?!
  • Nu ma mai inebuni, ma repezea mama, e cat a fost si ieri pe vremea asta!

Si trecea in graba prin fata mea, cu capul acoperit de zeci de bigudiuri, calcand atat de apasat incat rasuna podeaua.

  • Hai mai mama, spune-mi ma si mie cat e ceasul, ce mori daca imi spui, ma miorlaiam eu din prag?!
  • Pai nu ti-am mai spus ma si acum zece minute, se inmuia ea. Nu pot sa stau doar de curul tau toata ziua, nu vezi ca am treaba? Pe tac-tu de ce nu-l intrebi? Uite, e patru fara zece, e bine!?
  • Nu e bine mama, nu-i bine!

Si tranteam usa cu naduf si o luam de la capat cu drumul spre poarta.

  • Asa tranteste-o, ma, faram-o, o auzeam pe mama strigand in urma mea. Pai nu te spun eu lui tac-tu?!

Pe ulita tot nu se vedea nici o urma de Sandica, in schimb, din curtea de peste drum, tocmai iesea Sorin, un tovaras de-al meu. Tragea dupa el un sac greu din panza de rafie alba, icnind uneori de efort.

  • Gata, le scoatem, l-am intrebat?
  • Da, ma, eu m-am gandit sa le scot. Am vorbit mai devreme si cu Olele si spunea ca a fost si prin Devale sa mai caute, dar nu prea a mai gasit mare lucru. Dar cum era sa gaseasca, daca toata lumea a fost la adunat acum?

A apucat sacul de fund si l-a intors scuturandu-l cu putere. Din el s-au revarsat cativa pantofi desperecheati, un cauciuc de bicicleta si alte cateva nimicuri numai bune de pus pe foc.

  • Ai adus si placi de azbociment, am remarcat. Astea-s bune! Bubuie tare, nu?
  • Da, fac ca o bomba, nu mai poti sa stai langa foc cand le bagi. Pacat doar ca nu prea avem cu ce sa facem un foc mai mare. Cu ce am strans eu aici nu arde nici macar doua ore. Tu ce ai gasit, nu le aduci si tu incoace, m-a mai intrebat el?
  • Tot din astea am gasit, i-am raspuns, am si mai putine decat tine. Hai ca ma duc sa le aduc si eu!
  • Stii ce ar fi fost bun, a strigat el in urma mea, un cauciuc din ala mare, daca aveam. Ala sigur ardea pana dimineata.

*** 

  • Mai Sandico, si zici tu precis ca ai vorbit cu ea, si ti-a zis ea chiar asa, cuvant cu cuvant?
  • Da, ma, exact asa mi-a spus: Nu pot, imi zicea ea, Sandico sa vin decat dupa ce se stinge focul la noi si intra tata in casa. Atunci am sa-i spun ca mai raman cu frate-miu si cu altii, ca sa mai mergem pe la vecini, pe la alte focuri. Iar daca la voi inca mai arde, atunci am sa vorbesc cu frate-miu sa venim amandoi acolo.
  • Dar taica-su asta nu pleaca si el pe la nasi, ca tot omul? Ca tot asa se tine obiceiul de lasatul secului. Ai mei or sa plece si se intorc tarziu, dupa miezul noptii.
  • Nu pleaca ma, nu ti-am zis? Sunt certati cu nasii sau nu stiu ce naiba au, dar nu se duc.
  • Pai si ti-a zis ea ca daca nu mai arde focul la noi, atunci nu mai vine!?
  • Nu mai vine ma, asa mi-a zis, ca nu o sa mai vrea frate-su sa vina atunci, ca cica pleaca si el singur prin sat sa mai caute alte focuri.

***

Eram obositi si incruntati. Scotocisem in toate locurile unde am mai fi putut gasi oaresce care sa poata fi pus pe foc si ce gasisem era aproape nimic: un papuc de dama si o curea veche de la o geanta de piele.

  • Ma, eu ti-am mai spus, imi zise el intorcandu-si fata catre mine, are unchiu-tau Victor un cauciuc din asta mare, de tractor. Dar la el degeaba te duci, ca au mai fost si altii inaintea ta si cica nu-l da. Zice ca-i trebuie lui, ca vrea sa il taie si sa faca din el o troaca la porci, sau asa ceva.
  • Mai Mihaita, dar tu chiar nu vrei sa ma intelegi!? E musai, musai, ma sa facem un foc cat mai mare, sa se adune la el toata lumea din sat, atunci cand s-or stinge focurile pe la ei. Tu nu ai auzit ce ti-am spus pana acum: ca a vorbit Sandica astazi cu ea, si ca ea i-a spus ca nu poate sa vina decat mai tarziu, dupa ce se stinge focul la ei si intra tac-su in casa! Mai Mihaita, sa stii ca pana la coada eu ma duc la unchiul Victor sa i-l cer! Ce am de pierdut, fie ce o fi, stii si tu vorba aia: ori la bal ori la spital!

***

M-am asezat mai la o parte si m-am rezemat cu spatele de o uluca privindu-o duios. Focul desena pe chipul ei viu povesti din lumini si umbre atat de frumoase, incat as fi ramas acolo sa le privesc toata noaptea. L-am cautat din priviri pe Mihaita si el mi-a raspuns complice miscand usor din cap.

  • Ramane asa cum ne-am inteles, am citit de la distanta soapta de pe buzele lui.

L-am vazut apoi cum trage adanc aer in piept si incepe sa topaie in jurul focului ca un smintit zeu pagan al amorului.

  • Uraliaaaaaa baaaa, a urlat el din toti bojocii, cine s-a insurat baaaa!? Toni baaaa!  Si pe cine a luat baaa?! Pe Stefania baaa! Si ce i-a dat baa? Doua cepe-n loc de iepe, baa!  Doi cotoi in loc de boi, baaaa!!!

©️copacul.ro

VN:F [1.9.12_1141]
Rating: 0 (from 0 votes)
Share

One Response to “uralia”

  1. Sofia

    Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home2/copacul/public_html/wp-content/plugins/gd-star-rating/code/blg/frontend.php on line 568

    Felicitari!

    VA:F [1.9.12_1141]
    Rating: 0 (from 0 votes)

Leave a Reply