Se spune ca exista o specie de pesti mancatori de fier care rod… toate cheile aruncate in apa de indragostitii care incuie lacate pe grilajele de pod. Daca te infrupti din carnea lor, se pare, te-ndragostesti fara scapare. O fi doar o poveste, dar prea se potriveste, cand te-am intalnit mancasem peste.
©️copacul.ro
Nu e nimic obscen in a locui gol pe o scandura in mijlocul orasului. Te hranesc oamenii care hranesc porumbeii, iar apa poti sa bei pe inserat de la fantana publica. Orasului nu-i pasa, este un filantrop tacut si grabit.
Nu e nimic obscen in a trai si a muri gol pe o scandura in mijlocul oamenilor. Orasului nu-i pasa, este un spectator strain, duhnind a iarna.
©️copacul.ro
Departe, in patria talpilor goale, s-a facut frig. Prin intuneric, cu o mana sigura, apuc acoperisul de plapuma si il arunc cu precizia unui lasou, imi acopar picioarele si le strang cu genunchii aproape de piept. Cu spatelele arcuit caut caldura trupului tau… si ma imping centimetru dupa centimetru… dar nu intalnesc decat frigul.
E mica lumea mea si nu imi trebuie mult timp ca sa ajung la capatul ei si sa descopar cu spaima ca nu mai esti.
De ce ai plecat? Acum iar trebuie sa dorm spanzurat cu capul in jos, ca sa-mi se adune in tample curajul de a ma trezi.
©️copacul.ro
Curcubeul este un cerc, cu o jumatate colorata, deasupra pamantului, in lumea viilor si cu o jumatate intunecata, in umbra, in lumea mortilor. Acolo sfarsitul ploii este un semn rau… cand raman fara apa, copacii sug sangele mortilor pana li se inrosesc frunzele si cad.
©️copacul.ro
Privesc jumatatea nemuscata a marului. Decupez din fiinta ta toti atomii neatinsi de pacatul carnal, si ii stropesc cu apa moarta a lacrimilor si apa vie a iertarii si te insufletesc din nou. Te iert!
Privesc doar jumatatea nemuscata a marului, dar nu e usor, si Dumnezeu a esuat aici.
©️copacul.ro
Imi cumpar vise la mana a doua de la un talcioc oniric cotidian. Zilele imi consuma viata ca pe o diurna nesatioasa… nu mai visez nimic nou, repet deja vu’ul plictisitor al somnului, balind confortul pernelor prea moi. Mi-au crescut buruieni in urechi si sforaitul nu imi mai trezeste visele din somn. Dorm.
©️copacul.ro
Te iubesc mai abitir decat un prizonier libertatea. Dragostea este o temnita cu gratiile din zahar. Ca sa ne salvam trebuie sa ne lingem drumul spre libertate pana ne ingrasam de iubire si ne iubim… supraponderal.
©️copacul.ro
Te iubesc in dialect, de asta unele lucruri nu le intelegi. Am limba dragostei incarcata de regionalisme si de arhaisme, dar auzul tau este acordat la neologisme si frivol.
Te iubesc in dialect, de aceea unele lucruri nu le intelegi; dar nu-i nimic, am sa te iubesc prin semne!
©️copacul.ro
Alaturi de tine sunt un lemn multiform.
Ti-am fost pe rand: Baston. Carja. Bat pentru caini. Bat pentru oameni. Baston pentru orbi. Facalet. Fus. Frigaruie. Scobitoare. Bat de steag. Ac de par. Bata de cioban. Arac. Pop. Grinda. Punte. Bat de drumetie. Bat de schi. Bata de baseball. Catarg. Sageata. Sulita. Lance. Scara. Stalp. Lingura. Copac.
©️copacul.ro
Ia uite! Ce de nori in care sa fiu cu capul! Sa ma joc, sa visez, sa astept… ce pacat!
Ma-nsor cu toamna! Nu mai urmeaza nimic mai bun mai tarziu.
Am respins cu naivitate avansurile primaverii parfumate si tinere, am inselat cu mandrie logodna verii… calde si voluptoase, dar gata: ma insor cu toamna! E batrana, e capricioasa, e plina de toane, dar e prea tarziu acum, nu mai urmeaza nimic mai bun.
©️copacul.ro