Uneori port sapca intoarsa invers si ma uit mai mult de unde vin decat unde trebuie sa ajung.
Sunt zilele in care traiesc impacat cu mine, trecutul este acolo neschimbat si mai putin inspaimantator decat viitorul.
Dar mai sunt si celelalte zile in care sapca nu imi mai e de nici un folos.
Flori impare sau flori pare. Imi doresc sa nu fi invatat sa numar bucuria sau durerea oamenilor, stransa in buchete de flori sacrificate inutil.
Daca inchid ochii, narile continua sa numere mirosul par sau impar al tuturor oamenilor din vaza uriasa a lumii.
Imi doresc sa nu fi invatat sa recunosc… granita fragila dintre sunt si am fost!
Nu te mania, Doamne! Nu am spus ca refuz sa cumpar viata pe care tu mi-o vinzi, ursuz.
Ai muncit sa ma faci si ar fi pacat, dar am sa pastrez si bonul de la casa de marcat.
Cine stie, poate trebuie sa vin pentru garantie, pentru ciobituri de la transport, sau alte defecte ce le constat cand o port.
Daca ma scufund cu fata in apa si bolborosesc in ea toate cuvintele ascunse, grele, ramase nespuse… Ma spal de trecut si raman curat ca la inceput.
Dar cu apa ce am sa fac? Daca o torn la radacina unui copac, nu va putea sa o duca si se usuca.
Uneori momesc inainte locul si astept rabdator sa pescuiesc norocul. N-am felurite scule, nu vreau sa ma complic, cu ochii pe pluta astept norocul mic.
In jurul meu, alti pescari, se pare, pun in carlig norocul mai mic sa prinda norocul mai mare.
Si ma gandesc ca-n viata, la fel ca si aici, sa prinzi pestele mare, sacrifici pestii mici
Viata este un dans complicat. Bratul meu stang, cel care stie cat e ceasul, conduce dansul. Imi masoara faptele trecute si timpul ramas, ma alearga sau ma poarta la pas; si eu il urmez, caci nu cutez, sa-mi tai bratul stang sa ma eliberez.
Sunt un om al echilibrului. Cand ma doare jumatate de trup si jumatate nu ma doare, jumatatea care ma doare este mai mare.
Cand ma doare jumatate de suflet si jumatate nu ma doare, jumatatea care ma doare este tot.
Ai pus pe foc castanele la copt si ma astepti sa le scoti de acolo cu mana mea. Ma va durea!
Nici-un gust si nici o placere a castanelor nu merita acest sacrificiu pentru mine.
Daca imi vei cere sa le scot, nu am sa o fac. Daca imi vei cere sa nu le scot, nu am sa ma las pacalit. Daca nu imi vei cere nimic… nu am sa pot sa nu ma intreb, de ce le-ai pus acolo pana la urma? Sunt ultimele castane de care ma mai ocup!
Departarea ne apropie cel mai mult. Cand pleci imi e dor si-mi lipsesti, cand revii, monotonia revine cu tine.
Nu ne e bine, cand ne e bine! Mi-e dor uneori sa-mi fie dor de tine!
Intr-o zi vom compune muzica pe care am inceput sa o dansam. Miscarile vor deveni sonore si imbratisatile vor fi masurate de note in registre grave.
Ritmul ne va alinia pasii dupa regulile lui, masurabile pentru privirile oamenilor care ne vor judeca atunci.
Intr-o zi urmeaza sa compunem muzica pe care am inceput sa o dansam. Pana atunci, insa, hai sa ne iubim asa…dupa ureche!