Mi-as dori ca toaletele ecologice sa se poata zavori dinspre afara, nu dinspre interior. Mi se pare mai traumatizanta posibilitatea de a iesi de acolo in lume cineva care face cele urate, decat posibilitatea ca unul din lume sa intre si sa surprinda nedemnul tablou.
©️copacul.ro
In diminetile obisnuite ma trezesc ascultand la alarma ceasului autoportretul sonor al unui delfin. In diminetile obisnuite deschid ferestrele casei spre exterior si ma revars in lume nestrecurat prin plasa de tantari a regulilor. In diminetile obisnuite traiesc astazi ziua de maine, iar ziua de astazi, traita ieri, continua inca. In diminetile obisnuite, la ora la care scriu aceste randuri, nu m-am trezit inca.
©️copacul.ro
La coffe shop-ul unde ma opresc in fiecare dimineata, am intrebat daca servesc iarna si cafele pentru mana stanga. As vrea sa-mi schimb comanda obisnuita, le-am spus, in doua cafele to go! E tare frig afara si mie imi place sa ma plimb prin parc cu doua manusi din cafea fierbinte.
©️copacul.ro
Daca ne intindem pe spate ni se potrivesc umerii intre dungile de la zebra. Suntem cu randul fie punti pentru oamenii care traverseaza intersectiile vietii, cu privirea atintita inainte spre visul lor, fie suntem chiar noi pasii grabiti ai oamenilor care trec, privind peste drum cu speranta.
Iar cand de sus ne pandeste soarta ca un semafor cu trei culori, planuind eliberarea unor oameni incaltati cu roti care ne strivesc, si oamenii cu roti suntem tot noi.
©️copacul.ro
Daca ma intind pe spate mi se potrivesc umerii intre dungile de la zebra. Daca imi verific masurile noaptea, adorm acoperit de cer si visez. Ziua, de la caldura, dungile ma strang putin, dar ma rog la nori si, uneori, ploaia ma asculta.
Stiu ca umerii mei au aratat altfel inainte, dar nu mai obisnuiesc sa imi amintesc cum.
©️copacul.ro
Iti sarut linistea cu degetul apasat pe buze. Tacerea este locul unde ne pastram secretele. Nu mi-e teama sa despic noaptea cu mana libera intinsa inainte. Intunericul doarme si daca nu il trezim nu ne prinde. Din asfintitul drumului vechi licaresc zorii drumului nou. Sa ne cunoastem acolo!
©️copacul.ro
Imi port pieptul ca pe un buzunar in care imi tin portofelul cu care platesc dragostea, in rate lunare cu dobanda. Cand raman fara iubire, ma imprumut uneori de la oameni, dar imi amintesc de fiecare data sa platesc inapoi.
©️copacul.ro
E dreptul meu sa imbratisez copacii in toate locurile in care ajung. Calatoresc de mult si, oriunde ma opresc, imi las bicicleta descuiata si ma indepartez, dar nimeni nu imi fura dorinta de a pleca din nou.
Sunt un detector solitar de carbon pe o planeta vibrand de viata. Mai am atat de multe lucruri de descoperit.
©️copacul.ro
Sunt alergic la timpul ce trece… reactionez urat, imi apar riduri, imi albeste parul si imi cad dintii. Atunci ma grabesc sa ung realitatea cu crema, ca pe o eczema ce se vindeca. Dar batranetea este o boala de care poti sa te tratezi, dar de care nu poti sa te vindeci.
©️copacul.ro
Mai aveti cerneala sociala? Sa tiparesc cu ea niste fapte, scrise pe piele de pleoape, pe interior.
Sa compun cate o pagina alternativa pentru toate cazurile in care am ales sa imi tin ochii acoperiti, necutezand sa schimb realitatea intr-o carte pe care sa imi doresc sa o citesc.
©️copacul.ro