Flori impare sau flori pare. Imi doresc sa nu fi invatat sa numar bucuria sau durerea oamenilor, stransa in buchete de flori sacrificate inutil.
Daca inchid ochii, narile continua sa numere mirosul par sau impar al tuturor oamenilor din vaza uriasa a lumii.
Imi doresc sa nu fi invatat sa recunosc… granita fragila dintre sunt si am fost!
Nu te mania, Doamne! Nu am spus ca refuz sa cumpar viata pe care tu mi-o vinzi, ursuz.
Ai muncit sa ma faci si ar fi pacat, dar am sa pastrez si bonul de la casa de marcat.
Cine stie, poate trebuie sa vin pentru garantie, pentru ciobituri de la transport, sau alte defecte ce le constat cand o port.
Daca ma scufund cu fata in apa si bolborosesc in ea toate cuvintele ascunse, grele, ramase nespuse… Ma spal de trecut si raman curat ca la inceput.
Dar cu apa ce am sa fac? Daca o torn la radacina unui copac, nu va putea sa o duca si se usuca.
Uneori momesc inainte locul si astept rabdator sa pescuiesc norocul. N-am felurite scule, nu vreau sa ma complic, cu ochii pe pluta astept norocul mic.
In jurul meu, alti pescari, se pare, pun in carlig norocul mai mic sa prinda norocul mai mare.
Si ma gandesc ca-n viata, la fel ca si aici, sa prinzi pestele mare, sacrifici pestii mici
Viata este un dans complicat. Bratul meu stang, cel care stie cat e ceasul, conduce dansul. Imi masoara faptele trecute si timpul ramas, ma alearga sau ma poarta la pas; si eu il urmez, caci nu cutez, sa-mi tai bratul stang sa ma eliberez.
Sunt un om al echilibrului. Cand ma doare jumatate de trup si jumatate nu ma doare, jumatatea care ma doare este mai mare.
Cand ma doare jumatate de suflet si jumatate nu ma doare, jumatatea care ma doare este tot.