Cand eram copil am fost crescut de canibali!
Erau mai multi, uriasi si puternici: Sa-l-manance-mamica, Sa-l-manance-taticul, Sa-l-manance-mamaia, Sa-l-manance-tataia, Sa-l-manance-matusa, si altii, si altii.
Imbracat in costumul comestibil al pielii, m-am ridicat si i-am privit curajos in ochi si-am ras; iar canibalii m-au crutat.
Dar astazi, cand m-am pierdut de canibalii mei, de unii pentru vesnicie, suspin ades: Mi-e dor de voi, canibalilor!
©️copacul.ro
Dimineata, imi acopar cu palmele ochii si imi soptesc in ureche: Ghici… cine vei fi astazi?!
Atat de multe posibilitati: Voi fi brav! Voi fi om! Voi fi vesel! Voi fi… Palmele nu se ridica si soapta nu imi da nici un raspuns.
Voi fi slab! Voi fi singur! Voi fi trist!, continui cu teama. Dar palmele inca ma apasa pe ochi si soapta nu imi ofera nici o confirmare.
Nu stiu cine voi fi astazi, accept, intr-un tarziu!
Hai sa descoperim impreuna, imi soptesc indepartand pleoapele palmelor!
©️THe (copacul.ro)
Să nu-mi rupi vreo libelulă
de sub ţarina de nori,
că mi-e plugul stâng
de-o mână și nu-mi
zgândăre comori!
Să nu-mi spânzuri vreun păianjen
peste câmpul meu cu
flori, că l-aş rătăci
prin gânduri şi ar
naşte închisori!
Să nu-mi judeci orizontul
căci sub el ascund
furtună, cum mi-ai
judeca vreo vorbă
ce-n ureche nu-ţi
răsună!
Să nu-mi spulberi vreo scânteie
din văpaia mea de
dor, socotind că eşti
femeie și n-oi
vrea să te dobor!
Şi nu-mi cerceta trupescul
ce-i prea des încins
de patimi, c-ai să
cazi în amăgirea
ochilor atinşi
de lacrimi!
De trăieşti pentru altcine
n-am să-ţi fac tăcerea vină,
de nu curgi cum curge
clipa nu vei fi
nicicând deplină.
Dar nu stinge ce se naşte
la un milion de ani,
dragostea ce nu
cunoaşte nici robie,
nici duşmani!
Chiar de nu-nţelegi sublimul,
chiar de vrednică nu
eşti: mori mai bine
încercând!
Nu ucide să trăieşti!
Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro
Să-mi aminteşti să plouă mâine,
nici ploaia nu mai e ce-a fost;
mă-ncearcă-un gând pe la amiază,
mi-e cald și nu-i găsesc vreun rost!
Mi se topeşte înălţimea şi-mi scânteiază
osul gol și nu-i nici soarta s-o
dobor cu vreo fărâmă de iubire
şi nici pe cer nu-i pic de nor
să mă ascund de fericire…
Şi nu-i nici Dumnezeu acasă să-i
bat în poartă fără vlagă,
răbdând zadarnic să descuie,
nici viaţa-n urma mea, oloagă,
nu-mi mai cuprinde umbra şuie.
Mă-ncrâncenează alte patimi,
mă dijmuiesc alte măsuri,
nu mai urzesc iubirea-n inimi,
mă prind în alte ţesături…
Se-nlocuiesc străvechile zăvoare
şi inutile zac inelele cu chei,
şi-mi ruginesc încet la cingătoare,
când timpul naşte noii Dumnezei!
Să-mi aminteşti să plouă mâine,
dar tot nu m-ar uda destul,
oricât l-aş îndopa rămâne
adâncu-n mine, nesătul.
Să-mi aminteşti să plouă mîine;
ce-a mai crescut durerea,
cât mormanul, pe care calci,
sub care stau, ascuns și
singur, întreg anul!
Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro
Amor. Amurg mi-am rupt călarea,
Iar paşi de unul nu-mi ajung!
Nici drum departe nu-i uitarea,
Nici alinare, braţul ciung.
Amurg. Amor amar, sfârşit pelin,
Nu-i timp să-mi sece ochiul plin.
Nu-i timp să Timpuri să mai cer,
N-am Cer să Timp, n-am Timp să Cer.
Pământ, sub pământ, în pământ, adâncul;
Amor, amar, amurg cuvântul.
Prin vene-mi curge invers clipa,
Mă-ntorc să mor, să-mi nasc aripa!
Aceste versuri fac parte din volumul ” Suflete de Vanzare”, autor Antal Mahler. Iti doresti sa comanzi aceasta carte personalizata cu autograful autorului? Trimite un mesaj la email: antal.mahler@copacul.ro
Daca vrei poti sa ma mangai pe un obraz ca sa-i faci celuilalt in necaz. Ori, daca poti, saruta-ma pe o buza, iar celeilalte ii servim o scuza. Ii spunem ca a mancat usturoi, la masa, cu un ochi din cei doi.
Intr-o nara poti sa-mi bagi degetul mic si cu degetul mare sa-mi soptesti in ureche, ca printr-un telefon imaginar cu forma mai veche.
Imbratiseaza-mi spatele si pieptul lasa-l in frig, raspunde-mi cand tac si taci cand te strig!
Danseaza-ma cu un brat si calca-ma pe-un picior! Cucereste-ma, dar ia-ma usor!
©️THe (copacul.ro)
M-am ridicat, am tras cortina ferestrelor si am asistat tacut la premiera zilei. Ce deja vu de trairi si senzatii. Toate lucrurile sunt acolo unde ma asteptam sa fie, numai eu nu ma regasesc!
©️THe (copacul.ro)
Daca Dumnezeu i-a extras o coasta lui Adam pe cand dormea, asta ramane, orice s-ar spune, tot furt. Ca a facut apoi din ea pe Eva… cea gingasa, astea sunt doar detalii.
Doamne, numai scopurile tale scuza mijloacele sau e valabil si pentru noi muritorii?
Te superi daca vin la noapte si iti scot si eu coasta sa iti fac din ea o Femeie? Poate te mai linistesti si tu. Zic!
©️THe (copacul.ro)
Ar trebui sa fie obligatorie o inspectie tehnica periodica la iubire. Poate o data la fiecare 2 ani. Sa se verifice franele unuia, acceleratia celuilalt, scurgerile de lacrimi si echiparea necesara pentru a trece prin noapte sau furtuna cu bine. Sa se controleze daca partenerii de drum semnalizeaza corect si la timp intentiile si schimbarile de directie, daca nu sunt scapari de noxe peste limite si iubirea nu a devenit una toxica.
©️THe (copacul.ro)
Mi-a obosit tineretea si o simt motaind sub coasta. Ce veste proasta!
Nu stiu sa fiu batran in prezenta, am cea mai slefuita si antrenata inocenta, i-am montat si manere sa-mi fie mai usor la transport, atat de mult o port.
Nu pot sa schimb atat tumult pe o liniste adanca, sa-mi fac un obicei din a fi trist… nu inca!
©️THe (copacul.ro)