Dragostea este ca o guma de mestecat, promite diverse arome dar in timp ce o mesteci isi pierde gustul si oricat o mesteci nu te satura.
Dragostea e ca o guma de mestecat, daca o mesteci si adormi, se prinde in parul tau si ti-l smulge; dupa ce o mesteci nu o poti arunca oriunde, dar daca totusi o faci se poate intoarce si se poate lipi de pantofii tai fara veste.
Dragostea e ca o guma de mestecat, daca umfli din ea un balon, inevitabil se sparge.
©️THe (copacul.ro)
Daca imi ridic o mana in fata ochilor, eu pot sa cred ca am acoperit cu ea tot Soarele, dar Soarele vede ca mi-am acoperit cu ea doar ochii. Perspective!
Daca imi concentrez toate gandurile si le ridic in fata ta, eu pot sa cred ca gandurile mele te ajung si te ating. Tu poti sa nu simti nimic! Perspective!
©️THe (copacul.ro)
Fiecare om este un dar, intr-un ambalaj strain dar familiar; iar dintre miliardele de ambalaje disponibile apucam in viata sa desfacem cateva, facandu-le sa devina darul nostru; apucam sa fim desfacuti de cativa, facandu-ne sa devenim darul lor.
Ratacim daruri… pierdem daruri, gasim daruri… regasim daruri. Traim!
©️THe (copacul.ro)
Din nou pe drum, umbra mea si omul ei. Dintre toti oamenii umbrelor, pentru viata omului umbrei mele ma tem cel mai mult. Va jur, ca daca moare, nu as putea trai nici macar o clipa fara el!
©️THe (copacul.ro)
Eu pot sa ma joc aruncandu-mi si aducandu-mi singur propriile bete. Ca un caine bumerang, neobosit si exact ca un dat din coada elvetian.
Asa sunt eu, iau joaca in cel mai serios si cel mai in seriosul in joaca!
©️THe (copacul.ro)
Ce simte aerul cand trupurile noastre in miscare deschid prin el cicatrici de turbulente? Oare ii este indiferent daca suntem inalti sau scunzi, slabi sau grasi; daca avem pielea alba, neagra sau galbena; daca ne imbracam de la magazine de lux, sau purtam haine luate la mana doua? Oare aerul ne cunoaste si il doare sau il bucura diferit, ca o adiere de amprenta unica, trecerea fiecaruia din noi? Daca intr-o zi am inceta sa mai fim, i-am lipsi?
©️THe (copacul.ro)
Si ce daca vine iarna? Am mai zambit in ger si nu ma tem sa o fac din nou. Hainele groase de anul trecut nu mi-au mai ramas mici. De provizii nu am nevoie, caci am sa continui sa vanez in fiecare zi. Nu se schimba nimic, indiferent de anotimp imbatranesc la fel si de abia asta este adevarata iarna de care ma tem.
Este aici un fapt care imi scapa. Daca procesul de coacere este o acumulare de zaharuri, atunci de ce noi oamenii ne nastem copii dulci si ne coacem batrani acri? Ce fel de fruct ne-ai facut, Doamne?
Imi miroase pielea a ploaie urbana. Ce amestec confuz si complex de arome! Alerg prin parc si transpir, iar de sus ma racoreste transpiratia evaporata si condensata a tuturor celor care au alergat inaintea mea, dar si a mea celui care am alergat inainte de mine. Ce comuniune intensa de apa recirculata. Cred ca nu mai exista picatura de apa pe Pamant, care sa nu fi calatorit candva prin fibrele unui om. Recirculati.